Barry Lyndon m-a surprins foarte mult dpdv estetic. E primul meu Kubrick(am mai vazut acum multi ani Eyes Wide Shut da eram prea mic pt. a intelege ceva) si trebuie sa spun ca asteptarile mi-au fost "pacalite" caci ma pregatisem pt. o serie de scene incarcate simbolic si inaccesibile ochiului profan(citisem ceva despre stilul din AC
. Ceea ce am primit a fost un film care se apropie de "dulcele stil clasic" insa transcende genul dramelor aristocratice prin cateva "personal touches" care nu stiu daca-s marca(inregistrata) Kubrick(poate imi spune cineva). Naratorul istoriseste aparent obiectiv, insa tonul sau plat, lipsit de inflexiuni, nu trebuie sa ne pacaleasca.
IRONIA este prezenta in multe din aceste interventii. Uneori ea vine "sa rectifice" ceea ce am vazut pe ecran, sa ne domoleasca avantul sentimental, sa ne impiedice sa ne proiectam in situatia unui personaj(actiune care ar conduce catre pierderea viziunii de ansamblu). Chiar Kubrick marturisea ca el nu urmareste ca personajele sale sa placa. Felul in care se nareaza este in tonul epocii din film, iar limbajul naratorului este de asemenea extrem de sobru(chiar si cand ne clarifica situatii incrancenate si apeleaza la comparatii poetice), insa patruns de o puternica intentie satirica. Cred ca naratorul este de fapt
vocea lui Kubrick. Felul in care reuseste sa surprinda atmosfera epocii este remarcabil. Toata manifestarile emotionale coregrafiate ale personajelor aflate "in societate", autocenzura excesiva uneori a nobilimii cu staif, dar si crampeiele celeilalte lumi(armata, aventura lui Barry cu prusaca sexoasa) sunt excelent redate(decorurile, hainele, machiajul sunt extrem de veridice). Imi place felul in care Kubrick alterneaza cadrele care te lasa sa vezi de aproape duelurile sau celelalte evenimente importante ale povestii, pentru ca imediat dupa aceea sa se indeparteze de obiect, oferindu-ne ragazul necesar(nu stiu sa explic in termeni tehnici- cred ca din grosplan face un fel de zoom out sau invers uneori da sper ca m-am facut inteles). Excelente sunt si imaginile demne de Constable sau Watteau, foarte picturale atat in privinta peisajelor, cat si in privinta interioarelor somptuoase.
Actorii mi se par patrunsi de incarcatura rolurilor(cred ca au vizitat inainte vreun gentleman's gentleman) de la Ryan O'Neal(Barry), Marisa Berenson(Lady Lyndon) pana la Patrick Magee(le chevalier) si Leonard Rossiter(capt. John Quin). Scenele in care abia isi tin in frau furia, frica sau suferinta sunt perfecte pentru a ne da o imagine a mediului acela in care totul trebuia sa aiba stil, sa fie elegant. Retinerea, incercarea de a-si inabusi si disimula pornirile naturale nu fac altceva decat sa amplifice drama.
Coloana sonora nu putea decat sa intregeasca viziunea. E ca un motiv recurent intr-un roman. Diferitele variatiuni pe aceeasi tema par sa fie in perfecta concordanta cu ceea ce se desfasoara in fata ochilor nostri. As spune, folosind un cliseu, ca e un film de nota 10, dar cum voi luati in serios chestia asta cu notele, evit sa dau un calificativ pana la a doua sau a treia vizionare.