|
Cartea lui Nea Dumi este, de bunä seamä, highly recommendable. Personal, am citit-o cu mare pläcere - si bucurie nostalgic-afectuoasä. Totusi, la fel ca si în alte cazuri, cu anumite rezerve: si el avea hachitele lui, care se remarcä pe trei planuri: demonizarea unora care nu-i pläceau, idolatrizarea favoritilor, si repetarea exageratä a unor anumite chei de descifrare a filmelor, mai ales în sens social si moral (cred cä în vreo zece analize se referä la "un räu profund care marcheazä societatea noasträ..." - vezi viziunile pesimiste ale lui Pintilie, Daneliuc, etc.)
"Filmar" n-am citit, doar "Arta färä muzä". Rusan era un comentator competent si de bun-simt - chit cä nu era critic de film.
Despre ale lui Lazär Cassvan ("O lume de celuloid" si "Unora le place filmul"), îmi amintesc vag, din facultate - o impresie de anecdoticä si superficialitate. Nu le-as recomanda.
|