|
The Banishment - super film! in forme tarkovskiene si antonioniene, fara sa pastiseze insa, cu un imens plus la prelucrarea timpului: ofera toata vremea din lume pentru a trai alaturi de personaje, a le simti drama si a le adulmeca spiritul. evita cu eleganta orice derapaj mistic - desi sint simboluri in film.. adica, no, voiam sa spui ca desi incepe cu copaci, si o da si-n lecturi de Biblie, filmul e atit de curat din punct de vedere mistic si atit de ancorat intr-o realitate semi-scorsese incit m-a dezarmat complet. foarte bun!
Vier Minuten - o timpenie in care Ingerul Necesar da mina cu Orient Express cu Totul era nimic si fac un fel de parodie involuntara la Pianista (de M. Haneke). toate scenele sint fortat dramatice si actiunea este construita din detaliu in detaliu in asa fel incit mi-a dat senzatia ca realizatorii voiau sa amplifice dramatismul cu orice pret. din pacate doar devine ridicol in cazna sa de a aduce pe ecran toate elementele nocive, de la nenorocirea nazista pina la societatea contemporana unde justitia poate inchide un super talent (o pianista geniala :huh: ) din greseala. iar faptul ca e f talentata fiecare personaj al povestii o spune, la fiecare pas... astfel ca totul devine ca in filmul Cristinei Nichitus. acolo toti cei care o intilneau pe Magda Catone ii spuneau:
- saruminia d-na colonel!
- nu sint colonel raspundea dumneaei.
e aceeasi fortare de a ridica pe cineva in rang: unui subinginer ii crestea inima daca ii spuneai "domn' inginer", asa si cu filmu asta: realizatorii credeau ca daca indeasa cu picioru crize (ca in telenovele urlate), nedreptati, terori naziste... plus o indragosteala a elevei pianiste de profesoara octogenara pianista (ca sa iasa parodia involuntara la Haneke si Jelinek).. gata, avem drama, lacrimi si aplauze... acu aplauze au fost, foarte multe.. lumea agustat filmul asta german... iar eu ma miram cum de au atita bunavointa si aplecare spre povestiel astea cind vin din strainezia, dar cind vine vorba de galustele autohtone, lumea reactioneaa vehement!
|