|
sa va spun povestea cinematografului de la mine din oras.
la inceput nu era nimic. nicolae iorga si-a construit pe locul asta liber tipografia sa. dupa ceva timp ajunge cinematograf. si ramane cinematograf destul timp, cam toata perioada comunista + 10 ani; pana prin perioada stapanului cu inelele, ca stiu ca nici afisele nu le-au dat jos cand l-au inchis si au ramas alea aproape un an - decolorate foarte artistic. cladirea a stat degeaba... si cumpara un nene vestit, bebe moaca locul. si face discoteca. dar nu orice discoteca, deaia adevarata, cu concerte cu mari artisti (salame, pesti, parizere, chestii socoteli). e abandonat si asta. iar sta in paragina. fac o terasa. aia a rezistat doar o vara. iar sta degeaba. si se gandesc sa o puna de un muzeu. dar ce mai muzeu... muzeul tuicii, numit si "cultura prunului", unde nu am vazut pe absolut nimeni. deci este gol non-stop. o chestiune de timp sa reintre in perioada de paragina.
__________________
Nous sommes du Soleil. We love when we play.
|