[transilvana]

deci hai sa incerc sa raspund la intrebarile legate de 12:08 (ca mi-e mai simplu sa-l prescurtez cu cifre).

la cinemaul asta unde am fost eu merge lume mai subtire, pensionari din Beverly Hills, lume care vine de aproape ca e greu cu parcarea, plus ca e exact vis-a-vis de sediul central de la AMPAS (Academia aia cu Oscarurile), deci lume care se invirteste prin cercurile respective si stie locul (angajati ai Academiei sau familiile lor, poate si niste membri daca stau prin vecini...). E un cinema al companiei Laemmle, care se specializeaza in filme straine si de arta, au sa zic vreo 10 teatre in zona Los Angeles, toate mici, pour les connaisseurs, mexicani si vietnamezi n-ai sa vezi pe-acolo decit daca sint...connaisseurs. E cu totul altceva decit sa ruleze la multiplex - dar rareori ruleaza un film strain la multiplex, deci nu asta-i problema. Problema e ca nu se face publicitate, zau noroc cu criticii carora literalmente le-a placut filmul si scriu despre el, dar si astia (criticii) se vede ca scriu asa din pura filantropie, ca in mod evident nu au fost curtati de vreun publicist ca sa le zica ce sa zica si sa le explice de ce sa promoveze filmul.

Romani nu erau in sala, afara de mine si insotitorul meu, si asta e alta problema, ca nici unul dintre cele trei cinemauri unde ruleaza filmul nu se afla intr-o zona populata de romani, deci nici nu stiu daca romanii vor afla de el ca sa se duca sa-l vada.

In prima jumatate a filmului, toata lumea (inclusiv eu) tacea milc si astepta, vorba lui Pitbull, sa vada "ce puii mei vrea asta". E drept, eu citisem scenariul, deci continutul propriu-zis imi era cunoscut asa ca asteptam sa vad ce face regizorul cu el (marturisesc ca deschiderea, cu felinarele, mi s-a parut senzationala, deci i-am acordat credit din start). Cind a inceput scena cu orchestra in studio, eu rideam asa de tare ca se scutura scaunul cu mine asa ca n-am fost foarte atenta ce faceau americanii dar cred ca le-a placut si lor :-).

Mai incolo au chicotit practic peste tot unde trebuia in secventa din studioul de televiziune, ceea ce mi-a dat sperante ca au inteles ce se intimpla, destul de bine.

Nu ca vreau eu neaparat sa-mi dau cu parerea, dar stii cum e cind vezi un film la cinematograf cu alte persoane in sala si cumva te transpui, simti care e vibratia, si imediat iti dai seama care e reactia si stii cind publicul e "prins" si cind l-ai pierdut. Deci eu pot sa spun ca publicul acesta - firav cum e el - a avut urmatoarele reactii: i-a placut deschiderea, misterioasa, simbolica, cu stinsul felinarelor; s-a plictisit putin de tot la scenele de expozitiune din prima parte dar a fost cuminte si a avut rabdare sa vada ce se-ntimpla (le-a placut faza cu Manescu care isi plateste datoriile si faza cu Jderescu care incearca s-o convinga pe amanta ce rau e la Bucuresti). Imediat ce am intrat in studioul TV a inceput sa le placa si le-a placut pina la sfirsitul secventei din studio. Ultimul telefon, al mamei care suna sa le spuna ca ninge, a avut un efect excelent (sunetul distorsionat, cu ecou, a prins fantastic, aici trebuie sa fiu in dezacord cu Pitbull, a dat foarte bine). Cind a inceput operatorul sa vorbeasca asa de unul singur din spatele camerei, in secventa de epilog, a fost o mare confuzie, fiindca asta era o stilistica noua care n-avea nimic de-a face cu restul filmului si suna TOTAL nenatural (deci aici ii dau dreptate lui als, comentariile filozofice ale operatorului puteau sa lipseasca). Iar ultimele scene cu aprinsul felinarelor au fost prea multe si prea lungi. Chiar si americanii si-au dat seama imediat de metafora/simbol/intelesuri adinci deci n-aveau nevoie sa-i bolunzesti prea mult la cap.

La sfirsit, cam toata lumea a stat sa citeasca tot genericul, care nu stiu daca inseamna ceva, fiindca pe-aici lumea buna asa procedeaza in general. Un cuplu mai in virsta comenta ca a fost o crestere ("build") interesanta in dramaturgie, conducind spre punctul culminant.

Din nou, nu ca simt eu nevoia sa-mi dau cu parerea, dar cred ca daca filmul ar fi fost mai bine publicizat si daca ar fi fost cineva prezent acolo stiu eu, sa raspunda la intrebari sau ceva - adica daca filmul ar fi avut o premiera adevarata - ar fi putut genera ceea ce se cheama "word of mouth". S-au mai vazut cazuri de filmulete mici si ieftine care au reusit sa creasca si sa devina fenomene datorita lui "word of mouth" dar pina si word-ul asta trebuie generat si dirijat si incurajat, ca nu se intimpla de la sine...

stiu ca 12.08 a avut asa un fel de "premiera" in noiembrie anul trecut la AFI fest, tin minte ca directoarea festivalului imi spusese ca a vazut filmul asta romanesc senzational la care a ris cu lacrimi si ca-l vrea neaparat in festival, deci potential este, americanu' intelege si ar putea fi stimulat sa participe :-) dar nu stiu cum sa va explic, nimeni n-o sa cada pe spate si n-o sa faca gaura in cer pentru tine daca nu te-ntrebuintezi si tu un pic... (si asta nu e o crtitica la adresa nimanui, e asa, o observatie in general). Ca si membrii unui juriu sau cronicarii de la publicatii prestigioase, cind vor sa sustina un film, trebuie sa aiba si ceva pe care sa se bazeze, un vox populi, un zvon, o prezenta, un party, o anecdota pe care s-o bage-n fata, ceva. Ca si domnul asta de la LA Times, caruia clar ii placuse filmul si s-a hotarit sa-i dedice UN SFERT (!!!) de pagina de ziar, nu prea stia sa zica nimic altceva decit ce-a vazut pe ecran si niste citate din interviuri vechi/deja publicate cu Puiu si Porumboiu. Nici macar o poveste de exemplu despre ce greu i-a fost regizorului sa adune banii ca sa faca afilmul si cum nu i-a dat CNC-ul bani si cum el totusi a cistigat camera d'or ...asta e genul de marketing care merge la americani, cu povesti din astea melodramatice, ca sa simta omul ca atunci cind da banii pe bilet participa la ceva important nu se duce numai sa se distreze....


bine hai c-am batut cimpii destul. ma duc si miercuri sa vad cum e. va tin la curent.