[Pitbull]

"Menitä sä..." nu e un argument ci o intentie - nerealizatä. Acest scop al secventei, propriu retetelor de gen, e ratat tocmai prin previzibilitate si banalizare. Incä dinainte, ca si pe tot parcursul ei, stim:
- Cä Olin va face tot posibilul sä-l sperie/descurajeze/etc.
- Cä Enslin n-o sä cedeze, neam; va ajunge în camerä.
- Cä Olin are dreptate - camera-i naspa.
- Cä Enslin îi va da si el dreptate, nu peste mult - da', dom'le, naspa räu!
- Cä, tot nu peste mult, îsi va revizui si atitudinea de viatä, acceptând cä existä fantome, stafii, strigoi, moroi, au-del�*, draci, laci, colaci, vârcolaci.
Normal cä Enslin nu trebuia sä intre-n camerä de la "prima strigare" - cum nici fetele alea din "The Evil Dead" nu-si dau ochii peste cap si nu rägusesc din primele cinci minute - dar acea acumulare de tensiune si suspense trebuia sä fie fäcutä inventând elemente originale, neasteptate, derutante, incitante - nu platitudini präfuite.
PRIN URMARE, în tot timpul secventei (si nu numai atât - în tot timpul câcâielii de la-nceputul filmului), în loc sä simti fiori pe sira spinärii, sä empatizezi cu personajul, sä tremuri si sä te angoasezi frumos (ca-n ["Psycho", "Vertigo", "The Exorcist", "Carrie", si alte thrilleruri sau horroruri BUNE, care nu aplicä mecanic retetele si le rearanjeazä creator, inventiv, aducând mereu noutate si prospetime), ei bine, în tot acel timp, te fräsuiesti pe scaun si-ti zici în gând: "Gata, dom'le, bine, mai ho cu gargara, hai mai repede-n camerä, cä vreau sä väd bâzdâgäniile". Ca atare, dorita crestere de suspense, tensiune, mister face fâsss... si praful se-alege de onorabila intentie!
Incercati sä învätati a discerne între INTENTIA a ceva (secventä, episod, replicä, procedeu, element de orice fel... pânä la film în ansamblul lui), si REALIZAREA ei. Majoritatea filmelor proaste au la bazä intentii bune (alea care paveazä drumul spre Zmeura de Aur!). Confuzia între scopul urmärit si rezultatul obtinut e proprie ageamiilor - atât în facerea filmelor, cât si în receptarea lor. Am väzut-o la sute si sute de spectatori gregari, incapabili sä înteleagä corect un film, cu bunele si relele lui, la zeci de comentatori inepti, care-si publicau cronicutele prin diverse ziare si reviste, precum si la multi autori cu care am lucrat. De ce credeti cä-s asa de proaste filmele lui Nichitus, Bostan, Muresan, Alecu Croitoru, Saizescu, Vitanidis, Drägan...? (Am ales anume indivizi pe care i-am avut profesori, sau cu care am lucrat pe platou, deci le-am putut observa si analiza mecanismele.) Tocmai de-asta - cum le venea ideea "rostului" unei chestii, se culcau pe-o ureche si o filmau d-a-mboulea, convinsi cä gata, are o "menire", deci nu poate iesi decât bine. Si iesea o laie.