Drägutä situatie, si bine observatä... De remarcat urmätoarele:
- Nu e genul de sine stätätor, autosuficient, care contine o "poantä" centralä, un anume "punct culminant", ci face parte din categoria situatiilor mai ample, care sunt interesante doar luate în ansamblu (vezi si exemplul dat de mine cu proiectia de film, mai sus tot pe pagina asta). Finalul, cu replica din statia de autobuz, are haz mai mult ca un "bobârnac", nu se leagä 100% organic cu restul actiunii.
- Ca atare, meritä sä fie retinutä ca "model", în linii mari: adaptatä, situatia se poate integra într-o comedie; träsätura ei definitorie este paranoia bigbrotherianä a telefoanelor mobile: faptul cä nu te mai poti desprinde de sistem, cä nu mai ai intimitate, cä... vorba lui Tudor Chirilä, din
"Fericire în rate": "Nu te mai poti ascunde, esti mult prea conectat / Nu mai poti sä fii singur, esti identificat." Cum sä mai ai un moment de liniste cu Diana 1 (sau 2), când continuä sä te tinä în lesä (celularä) Diana 2 (sau 1)?
Ca atare, o asemenea secventä (sau episod, sau chiar film întreg - desi e cam riscant sä ne lungim atât de mult
numai pe ideea asta) s-ar axa pe mecanica precisä si fatidicä a momentelor cu SMS-urile, întrebatul orei, minciunile, smulsul telefonului, etc...
- Indräznesc sä sper cä D. avea
penis, nu "falus"
(care e un element de costum/recuzitä/decor reprezentând penisul erectat, în ritualurile dionisiace; sau, mai recent - vezi "simbol falic", tot o reprezentare
simbolicä a virilitätii, în psihologie, psihanalizä, artä, etc.)