Degenerare
Acum nouä ani, când Arella era încä pui, obisnuiam s-o plimb prin spatele blocurilor, pe niste maidane cu gunoaie, ca sä se-nvete sä se usureze pe-acolo, nu pe trotuare. Totusi, chiar si spre maidanele alea dädeau niste ferestre, si-ntr-o zi un mos de la parter, înalt si isteric, pe care nevastä-sa îl striga "Cornel", a-nceput sä zbiere sä-mi iau "javra" de sub ferestrele lui.
Prima datä l-am läsat în pace. Dar, peste câteva zile, în timp ce treceam iar pe-acolo, o aud pe nevastä-sa, din geam:
MADAM CORNEL: - Nu vä supärati, da' chiar la noi sub geam tre' sä v-aduceti câinele sä sä cace, fir-i-ial dreacu' de bärbos sä fii!!! :w00t:
(Pe vremea aia, purtam barbä.)
Schimbarea asta de registru m-a amuzat într-atât, încât la fiecare turä am început sä le adresez zâmbitor câte un semn de salut, pânä când Cornel s-a repezit afarä, cu o bâtä. I-am smuls-o, am dat cu ea d-a azvârlita, si l-am expediat înapoi în casä c-un sut în cur.
* * *
Au trecut nouä ani de-atunci, mi-am schimbat traseele de plimbare cu Arella si Diva, dar ieri s-a întâmplat cä am avut iar drum pe-acolo. Si am nimerit exact peste urmätoarea scenä:
Sub ferestrele lui Cornel se jucau niste pusti. Cornel, acum complet decrepit, la rândul lui cu o barbä lungä, rarä si scärmänatä, i-a alungat. EVIDENT, copiii s-au dus la doi metri mai încolo si au început sä facä misto de el. Iar Cornel al nostru, maiestuos si solemn în fereastra bucätäriei, cu mâinile rezemate simetric pe pervaz, le räspundea cu calmul monoton si deplin al senilitätii totale:
CORNEL: - Du-de-n bizda bä-dii... :huh: Du-de-n bizda bä-dii... :huh:
COPIII: - Hihihi, ia uite-l pe Mos Cräciun!
Mos Cräciune, Mos Cräciun!
CORNEL: - Du-de-n bizda bä-dii... :huh: Du-de-n bizda bä-dii... :huh:
COPIII: - Mosule, nu vii sä ne prinzi?
Mos Cräciun, Mos Cräciun!
CORNEL: - Du-de-n bizda bä-dii... :huh: Du-de-n bizda bä-dii... :huh:
Trist final de partidä...
* * *
Da-n fond, si Coana Leanta, la Târgoviste... In timp ce-i duceau spre zid, un soldat, zice:
- Esti terminatä.
Si ea:
- Du-te-n pizda mä-tii.
Au fost ultimele cuvinte ale "savantei de renume mondial".
Dupä câte un asemenea destin, stai si te-ntrebi: la ce bun?