Originally Posted by Fool's Gold:
|
Pentru mine existenta fizica a acestor oameni era, ea insasi - lasind la o parte pelicula-mostenire ce depune marturie despre ei si despre lumea mintii lor - foarte importanta. Pentru mine, a fi contemporanul lor a insemnat a fi partas la un fel de cataclism, a fi (aproape) in miezul lucrurilor in acel moment esential in care s-a produs o fractura (mintea lui Bergman, mintea lui Antonioni, modurile lor de a privi au generat fracturi).
Aceste doua morti sint teribile, simt ca eu insami, cea care am existat fizic odata cu ei, am disparut intr-un fel.
|
Foarte adevärat sentiment, si cât mi-e de familiar! Prima oarä l-am avut în 1976, la Cräciun, când a murit Chaplin.