Cred ca in review-ul tau ai pierdut din vedere premiza ca Bridge to Terabithia e un film american pentru copii/tineret (chiar daca poate fi vizionat cu placere si de adulti). De fapt la un moment dat chiar zici despre regizor ca "se vede clar - în sens rãu - cã vine din filmul pentru copii." Dar Bridge to Terabithia este, repet, un film de copii! Nu e un film de arta si nici un film fantasy. In categoria lui, tema e foarte originala: se stie ca americanii vor sa se distreze la cinema si happy-endingul e aprope obligatoriu. La ei a face un film Disney cu o lovitura atat de dura ca moartea unei fetite simpatice care mai e si personaj principal, e ceva aprope unic. Spui ca nu e aprope nimic in film care sa prefigureze moartea ei, dar oare in realitate te astepti sa se intample asa ceva cu un copil sanatos si plin de energie?

Daca analizam psihologia personajelor, putem gasi intr-adevar si defecte, princpialul fiind intr-adevar ca Leslie e prea perfecta. Pe de alta parte filmul are destule nuante, cum ar fi relatia dintre Jess si tatal sau. Nu este adevarat ce toate personajele se dovedesc a fi bune, principalii inamici a lui Jess, Scott Hoager si Gary Fulcher, raman personaje negative pana la final. E un lucru real ca destui "bullies" isi refuleaza pe altii frustrarile si chiar abuzurile de care au parte ei insasi.

Sincer, ceea ce ma deranjeaza in mod deosebit la review-ul tau sunt afirmatii gen "în genere, puradeii sunt mult mai puþin tâmpiþi decât îi credem". Asta la adresa unuia din cele mai inteligente filme pentru copii din ultimii ani! Poate nu ai remarcat cate filme sunt pline de glume despre parturi si candy vizual fara vreo semnificatie. Crede-ma ca "neimplinirile estetice", atatea cate exista, vor trece cu mult peste capul audientei imature. Ceea ce ar putea sa ramana e ideea de a-ti pastra mintea deschisa si de a incerca sa-i intelegi pe ceilalti.