Iti raspund eu, ca am fost la mijloc de iunie sa le citesc iesenilor poezii si ei m-au aplaudat frenetic la Casa Mihai Ursachi, tulburand linistea nocturna a urbei...
Pai, noptile sunt de mai multe feluri, depinde de om, de formatie si informatie…
Mai intai sunt linistite, tacute – tacerea si linistea sunt, se pare, o valoare nationala la Iasi… Apoi sunt placut mirositoare – un miros de floare de tei pe care il inhalezi mai ales in Copou, un miros care se prinde de haine si-l porti cu tine peste tot: in berarii, la discoteca, pe strazi…, mai ramanand si pentru camera de hotel la “Unirea”… Alteori sunt la fel de linistite, dar parca si mai prietenoase, aproape intimiste… Faci dragoste si ai senzatia ca respiratia ta agitata se aude in tot orasul… Nu e asa, dar noptile iesene iti declanseaza imaginatia. (…)
In noaptea de dinaintea plecarii linistea asta iti pare deodata provinciala –si chiar este. Ii gasesti un cusur, pentru a te putea desparti. Mergi la gara si pleci, dar stii ca vei reveni…