|
"Las Hurdes" sau "Tierra sin pan"
Unii autori mai fraieri de felul lor il includ la suprarealism, dar zau daca are vreo legatura. Filmul e un documentar straniu despre un mic colt de lume nenorocita. Vocea "naratorului" (un fel de Pittis de la tele-enciclopedia) prezinta foarte obiectiv, implacabil, realitatile acelor meleaguri, ca si cum doar le-ar citi dintr-o carte, fara sa le vada, ca sa poata simti compasiune. Asta parca aduce un echilibru filmului pt ca lumea aceea e plina de nenoroc. Imaginile lasate sa graiasca singure ar putea sa te sfasie, insa vocea naratorului te mentine lucid iar indiferenta ei te ajuta sa fii si tu un pic indiferent, sau mai mult, constient. E o lume plina de nenoroc, precum un loc in care totul a incetat sa existe, daca a existat vreodata: apa nu exista, pamantul e perfect inutil de steril, molimele bantuie in libertate, iar umanitatea localnicilor are cu totul alte dimensiuni si repere. Ceea ce pt noi e inuman si imposibil de acceptat, acolo e cotidian, banal si firesc.
|