|
Pai de ce v-ati oprit? Atata a fost de zis despre Godard?
A bout de souffle si celebra "Est-ce que tu m'accompagne a Rome" folosita ca intertextualitate in "The Dreamers" al lui Bretolucci...jump-cut-urile devenite de asemenea celebre incepand cu French New Wave...Jean Paul Belmondo...scenariul scris de Truffaut si Godard, impreuna....
Asta m-a frapat cel mai puternic, scenariul: se simte prezenta unui alt autor in scriitura scenariului, adica spre deosebire de toate celelalte filme ale lui Godard, care sunt "filme de idei", filme spectaculoase, ludice, poetice, fragmentariste si excesiv de intertextuale, in "A bout de souffle" se simte mana unui regizor-scriitor structurat, cu o anumita rigoare in plan epic, simti povestea care are cat de cat o linearitate. Altfel spus, extazul Godardian este temperat de interventia lui Truffaut si regasim elementele sau structura specifica filmelor acestuia din urma.
|