|
Nu stiu de ce ii tot dati cu filmele europene cand vorbiti despre acest film....pt ca inafara de regizor, care intr-adevar european la origini (dar a facut marea majoritate a filmelor la Hollywood) si de actori, nu e nimic european in filmul asta. Este dimpotriva, un film tipic american despre holocaust, razboi, nedreptate etc.
Cel mai mult mi-a placut interpretarea actritei principale. Nu as putea zice ca rolul pe care l-a avut de jucat a fost de o dificultate extrema (adica nu a fost rol de compozitie) dar in orice caz, a presupus interpretarea mai multor tipuri de stari emotionale, afective, stari opuse, de la bucurie la tristete, de la speranta la disperare, a avut un registru larg de interpretat.
A spus bine cine a spus mai devreme ca scenariul vrea sa relativizeze ceea ce inseamna a fi erou sau calau sau victima, intr-adevar, se aduce foarte bine in atentie faptul ca natura umana este cea indoielnica iara nu etnia, rasa, nationalitatea. Razboiul in sine e o experienta ce face ca limitele moralitatii intre care se zbat oamenii sa fie superfluee, vagi, greu de delimitat. Pana unde esti un om moral si unde incepi sa deviezi (in contextul razboiului)?
Nu stiu daca mi-a placut sau nu faptul ca scenariul parea ca se rostogoleste, intriga se reinventa permanent, nu apuca prima intriga sa se termine ca se si contura o noua intriga. Personajele parca dansau, cand intrau in centrul povestii, cand ieseau si veneau altele sa preia actiunea, ca intr-o coregrafie bine pusa la punct. Cred totusi ca asta a fost un aspect bun al filmului (permanenta introducere de intrigi) pentru ca astfel a reusit sa surprinda cat mai multe aspecte ale ceea ce inseamna realitatea razboiului: cat mai multe situatii limita, cat mai multe personaje si impactul lor asupra evenimentelor (ceea ce ne-a ajutat sa vedem cum influentzeaza diferitele statute - acela de capitan, acela de notar, acela de conducator al rezistentei, acela de rebel, acela de evreica infiltrata in gura leului - evenimentele).
|