Cinemagia Forum - View Single Post

Amator · 03 Jul 2007, 00:41

Pentru mine, "Salo" n-a fost o experienta reconfortanta. Din mai multe motive.
a) Actorii joaca stangaci. Da, stiu ca tinerii care apar in film, prizonierii, nu-s actori profesionisti (desi lipsa profesionalismului nu i-a facut pe tinerii si copiii din "Cidade de Deus" si nici pe cei din "Elephant" sa joace stangaci). Dar si actorii profesionisti care apar in film, cei 4 care ii joaca pe libertini, joaca impiedicat si, de cele mai multe ori, cu accente prea puternice.
b) De mai multe ori, cadrele par a fi rezultatul intamplarii, nu al unei intentii regizorale, zoom-urile sunt bruste, iar montajul lasa de dorit. Pe scurt, executie neingrijita.
c) Pare ca prizonierii sunt toti resemnati si stiu exact care sunt supliciile la care urmeaza sa fie supusi: asa imi explic placiditatea lor, care face ca fiecare noua cazna sa fie perceputa de spectator pur aditional: "Ah! Inca una!", mi-am spus de cateva ori. Acumularii supliciilor pe ecran nu-i corespunde o intesificare a emotiei (indignare, scarba etc.) in spectator. Cred ca numai
torturile din final reusesc sa intensifice trairea privitorului. E surprinzator ca atmosfera filmului nu e deloc infioratoare, ci, de multe ori, plictisitoare.
d) Filmul are in mai mult locuri lungimi nejustificate si insitente plicticoase: se insista pe fetele sadice ale libertinilor, pe mancatul fecalelor etc. Lungimile si insitentele, combinate cu jocul actorilor, reusesc sa faca din urinarea in gura unuia dintre libertini un episod amuzant si neverosimi, iar nu socant, asa cum, putem presupune, a intentionat Pasolini.
e) Am vazut un interviu cu Pasolini, in care explica intentia lui "Salo": filmul ar fi o critca a societatii de consum (vezi ospatul la care se servesc fecale) si a luptei de clasa (libertinii vs prizonierii). Am ramas surprins: nimic din film nu te face sa te gandesti la o astfel de interpretare. Bun, pentru cine e familiarizat cu preocuparile politice ale lui Pasolini, filmul poate fi citit si asa. Dar sa-l lasam de-o parte pe specatatorul avizat si sa vorbim despre cel care nu stie (aproape) nimic despre Pasolini. Ce detaliu din film il poate face pe acest spectator sa inteleaga ca e vorba despre o critica a societatii capitaliste? Bun, dar asta nu e problema a filmului, ci a interpretarii pe care i-o da Pasolinil.
Si cu toate astea, il recomand. De ce? Pentru ca are un subiect indrazent, char daca tratarea lasa, dupa cum am aratat mai sus, de dorit. Pentru ca filmul nu trebuie sa te destinda cu orice pret, ci are voie si sa te socheze (problema lui "Salo", care ESTE socant, sta in insistenta cu care vrea sa ne socheze). Pentru ca episodul final al torturilor este cu atat mai tulburator, cu
cat noi asistam la el de la distanta (prin luneta unuia dintre libertini). Pentru ca, desi Pasolini plictiseste in mai multe episoade, el reuseste sa construiasca o atmosfera tulburatoare: atmosfera unui spatiu inuman. Si, cand filmu se termina, ramai tocmai cu impresia ca ai fost purtat pintr-o lume inumana.

03 Jul 2007, 00:41	#8
Amator Guest Join Date: Jul 2007 Posts: 1	Salo Pentru mine, "Salo" n-a fost o experienta reconfortanta. Din mai multe motive. a) Actorii joaca stangaci. Da, stiu ca tinerii care apar in film, prizonierii, nu-s actori profesionisti (desi lipsa profesionalismului nu i-a facut pe tinerii si copiii din "Cidade de Deus" si nici pe cei din "Elephant" sa joace stangaci). Dar si actorii profesionisti care apar in film, cei 4 care ii joaca pe libertini, joaca impiedicat si, de cele mai multe ori, cu accente prea puternice. b) De mai multe ori, cadrele par a fi rezultatul intamplarii, nu al unei intentii regizorale, zoom-urile sunt bruste, iar montajul lasa de dorit. Pe scurt, executie neingrijita. c) Pare ca prizonierii sunt toti resemnati si stiu exact care sunt supliciile la care urmeaza sa fie supusi: asa imi explic placiditatea lor, care face ca fiecare noua cazna sa fie perceputa de spectator pur aditional: "Ah! Inca una!", mi-am spus de cateva ori. Acumularii supliciilor pe ecran nu-i corespunde o intesificare a emotiei (indignare, scarba etc.) in spectator. Cred ca numai torturile din final reusesc sa intensifice trairea privitorului. E surprinzator ca atmosfera filmului nu e deloc infioratoare, ci, de multe ori, plictisitoare. d) Filmul are in mai mult locuri lungimi nejustificate si insitente plicticoase: se insista pe fetele sadice ale libertinilor, pe mancatul fecalelor etc. Lungimile si insitentele, combinate cu jocul actorilor, reusesc sa faca din urinarea in gura unuia dintre libertini un episod amuzant si neverosimi, iar nu socant, asa cum, putem presupune, a intentionat Pasolini. e) Am vazut un interviu cu Pasolini, in care explica intentia lui "Salo": filmul ar fi o critca a societatii de consum (vezi ospatul la care se servesc fecale) si a luptei de clasa (libertinii vs prizonierii). Am ramas surprins: nimic din film nu te face sa te gandesti la o astfel de interpretare. Bun, pentru cine e familiarizat cu preocuparile politice ale lui Pasolini, filmul poate fi citit si asa. Dar sa-l lasam de-o parte pe specatatorul avizat si sa vorbim despre cel care nu stie (aproape) nimic despre Pasolini. Ce detaliu din film il poate face pe acest spectator sa inteleaga ca e vorba despre o critica a societatii capitaliste? Bun, dar asta nu e problema a filmului, ci a interpretarii pe care i-o da Pasolinil. Si cu toate astea, il recomand. De ce? Pentru ca are un subiect indrazent, char daca tratarea lasa, dupa cum am aratat mai sus, de dorit. Pentru ca filmul nu trebuie sa te destinda cu orice pret, ci are voie si sa te socheze (problema lui "Salo", care ESTE socant, sta in insistenta cu care vrea sa ne socheze). Pentru ca episodul final al torturilor este cu atat mai tulburator, cu cat noi asistam la el de la distanta (prin luneta unuia dintre libertini). Pentru ca, desi Pasolini plictiseste in mai multe episoade, el reuseste sa construiasca o atmosfera tulburatoare: atmosfera unui spatiu inuman. Si, cand filmu se termina, ramai tocmai cu impresia ca ai fost purtat pintr-o lume inumana.