Originally Posted by Alex Leo Serban:
eu sint pt exces(e) - fortzare & stilizare; realitatea 'nuda' e boanta  |
si mie imi plac excesele - doar sa fie - pe undeva - motivate - exces estetic sublim e Europe al lui LvT... love-story in exces autist e Eraserhead...
un exemplu: is de acord cu faptul ca desenul din Restul e tacere nu se sustine - dpdv estetic - ocupa o prea mica parte din film incit sa devina o poveste de sine statatoare - ca viata lui O-ren in Kill Bill - si nici nu e sustinut de alte asemenea reprize incit sa capete - prin forta repetitiei (vezi la In the mood for love relantiurile) - o valoare de studiu (sa spunem)...
iar in CD e un fel de ''mina destinului social intervenind haotic si mofdificind realul-povestii-de-pe-ecran'', un fel de moralizare cu barosul - dar nu in sens Nietzsche!, un fel de mineri-intilnind-studentii-in-piata-universitatii... pe moment lucreaza - si eu am fost socat... dar apoi am zimbit amintindu-mi suvoiul de singe iesind in gitul lui Doiaru sau din Marilena... era o fortare gratuita - pur si simplu nu rezolva nimic - nici estetic... si, cu voia dvs, nici in poveste... a, poate spune ca asta am fi - un fel de animale reactionind febril... insa, no.. hmm... la fel cum un "hmm" ar fi si discursul anti-Doiaru al lui Assante, la intilnirea comunala.
evident, fiind un film nesfirsit... aceste, sa le spunem, reprosuri, vreau sa fie privite doar ca elemente de discutat in placerea dialogului... pentru mine, CD e un proiect reusit.
filmul nu tre sa repete realitatea - ar si numai proiecte gen Totul era nimic... odios...
insa trebuie sa aiba un fel de coerenta interna, sa aiba un continut argumentativ de tip silogistic - premise - concluzie... or, pentru mine, finalurile Voican-Nemescu nu prea au venit astfel.