Cinemagia Forum - View Single Post

10 Jun 2007, 19:26

Cu mult noroc, am prins azi la Sibiu "4 luni, 3 saptamini si 2 zile", la o difuzare surpriza din partea organizatorilor.

Atmosfera sumbra a filmului te invaluie de la inceput si prima mea reactie a fost una destul de negativa. Aveam vreo 10 ani in '89 si evident nu intelegeam multe, dar nu cred ca viata era chiar atat de urata cum o arata Mungiu. Pe de alta parte se poate argumenta ca totul e filtrat prin perspectiva celor doua protagoniste, care trec prin multe momente oribile. Pana la urma insa aceasta persistenta in a le nega macar o clipa daca nu de fericire macar de relaxare ajunge sa oboseasca, sa creeze o senzatie de respingere.

Nimic nu lasa sa se intrevada de ce fetele sunt prietene asa bune. Trecutul relatiei lor ramane o necunoscuta. Ce vedem in schimb e ca una din ele nu stie decat sa faca prostie dupa prostie (mereu!) iar cealalta face niste sacrificii care datorita atmosferei de gloom perpetuu ajung sa-si piarda o buna parte din semnificatie, devenind oarecum lipsite de importanta. Daca in universul filmului bucuria, viata si optimismul nu exista deloc, atunci ce se poate sacrifica?

Cu toate acestea, dupa inceput si chiar o parte din mijloc care m-au dezamagit in buna masura, filmul a inceput sa ma prinda in principal datorita actiunii, a curiozitatii de a afla ce se va petrece in continuare. Pe de alta parte mi-au atras atentia si unele elemente de stil. Exista o scena care prezinta o conversatie intre 6-7 personaje aflate la o onomastica, cu o lungime de vreo 10 minute, filmata fara vreun cut. Personal cel mai mult mi-a placut o secventa spre final in care continutul sordid a unei sacose isi gaseste o destinatie la finalul un drum nocturn incarcat de tensiune si dezgust prin strazile sumbre ale Bucurestiului comunist. Un alt punct pozitiv pentru film e finalul care cade pe neasteptate, exact la momentul potrivit.

La final am aplaudat, desi mai putin decat majoritatea spectatorilor. E fara indoiala unul din cele mai bune filme romanesti, dar n-a reusit sa ma conecteze cu adevarat la soarta protagonistilor. "4 luni, 3 saptamini si 2 zile" nu creeaza o perspectiva corecta a vietii in Romania comuniste si probabil ca Mungiu nici nu a urmarit asta, dar atunci care a fost scopul? Sa spuna pur si simplu o poveste de viata? Cu siguranta exista in strainatate filme care reusesc sa spuna povesti de viata intr-un mod mai reusit si unele dintre ele reusesc chiar sa si distreze. Poate ca prin "minimalism" se intelege o singura nota sumbra si iar prin "subtilitate" imagini cu vagine si scene de abator uman, dar personal nu pot sa subscriu la asta. Pe de alta parte succesul filmului dovedeste ca alegerile facute de Mungiu s-au dovedit a fi cele potrivite. Felicitari sincere pentru premiu si sper ca intr-o zi sa vad un film facut de el care sa-mi placa cu adevarat.

10 Jun 2007, 19:26	#41
Twinsen Posts: n/a	Cu mult noroc, am prins azi la Sibiu "4 luni, 3 saptamini si 2 zile", la o difuzare surpriza din partea organizatorilor. Atmosfera sumbra a filmului te invaluie de la inceput si prima mea reactie a fost una destul de negativa. Aveam vreo 10 ani in '89 si evident nu intelegeam multe, dar nu cred ca viata era chiar atat de urata cum o arata Mungiu. Pe de alta parte se poate argumenta ca totul e filtrat prin perspectiva celor doua protagoniste, care trec prin multe momente oribile. Pana la urma insa aceasta persistenta in a le nega macar o clipa daca nu de fericire macar de relaxare ajunge sa oboseasca, sa creeze o senzatie de respingere. Nimic nu lasa sa se intrevada de ce fetele sunt prietene asa bune. Trecutul relatiei lor ramane o necunoscuta. Ce vedem in schimb e ca una din ele nu stie decat sa faca prostie dupa prostie (mereu!) iar cealalta face niste sacrificii care datorita atmosferei de gloom perpetuu ajung sa-si piarda o buna parte din semnificatie, devenind oarecum lipsite de importanta. Daca in universul filmului bucuria, viata si optimismul nu exista deloc, atunci ce se poate sacrifica? Cu toate acestea, dupa inceput si chiar o parte din mijloc care m-au dezamagit in buna masura, filmul a inceput sa ma prinda in principal datorita actiunii, a curiozitatii de a afla ce se va petrece in continuare. Pe de alta parte mi-au atras atentia si unele elemente de stil. Exista o scena care prezinta o conversatie intre 6-7 personaje aflate la o onomastica, cu o lungime de vreo 10 minute, filmata fara vreun cut. Personal cel mai mult mi-a placut o secventa spre final in care continutul sordid a unei sacose isi gaseste o destinatie la finalul un drum nocturn incarcat de tensiune si dezgust prin strazile sumbre ale Bucurestiului comunist. Un alt punct pozitiv pentru film e finalul care cade pe neasteptate, exact la momentul potrivit. La final am aplaudat, desi mai putin decat majoritatea spectatorilor. E fara indoiala unul din cele mai bune filme romanesti, dar n-a reusit sa ma conecteze cu adevarat la soarta protagonistilor. "4 luni, 3 saptamini si 2 zile" nu creeaza o perspectiva corecta a vietii in Romania comuniste si probabil ca Mungiu nici nu a urmarit asta, dar atunci care a fost scopul? Sa spuna pur si simplu o poveste de viata? Cu siguranta exista in strainatate filme care reusesc sa spuna povesti de viata intr-un mod mai reusit si unele dintre ele reusesc chiar sa si distreze. Poate ca prin "minimalism" se intelege o singura nota sumbra si iar prin "subtilitate" imagini cu vagine si scene de abator uman, dar personal nu pot sa subscriu la asta. Pe de alta parte succesul filmului dovedeste ca alegerile facute de Mungiu s-au dovedit a fi cele potrivite. Felicitari sincere pentru premiu si sper ca intr-o zi sa vad un film facut de el care sa-mi placa cu adevarat.