Originally Posted by herbert:
|
@gionloc. uneori sacrifici cele vazute de dragul unei expresii memorabil-simplificatoare, cum probabil iti place sa crezi.
pari ca te afli intr-o cursa contra cronometru. ingurgitezi imagini, altele si altele, fara sa mai ai timp pentru reflexie... asa e la un festival, inteleg, dar nu simti asa o parere de rau ca trebuie sa cladesti altceva peste un film care ti-a placut mult in ajun?
decat cronicile acestea grabite, as prefera sa citesc un jurnal de atmosfera a festivalului.
|
o sa ma gindesc la ceea ce mi-ai spus!... mi-am dorit sa scriu un jurnal TIFF, un jurnal filmic... mai repede pasional decit reflexiv, e posibil!
legat de Euforia - stii, de obicei pun in balanta elementele placute si cele pe care le gasesc indoielnice: in filmul asta totul s-a legat de estetica - atunci cind l-am vazut, in primele 10 minute pielea mi-a fost de gaina... in urmatoarele 60 m-a cam plictisit. sa recurgi la acelasi truc la nesfirsit... fara a dezvalui prin asta noi detalii ale afacerii gindite, gasesc a fi cam nesarat - mai ales cind stilul ala de a pune imagini pe pelicula il stii, l-ai mai vazut undeva... un zbor spre mare intr-un film de Amenabar...
sa mai dau un exemplu:
de ce nu is plictisitoare relantiurile din In the Mood for Love? chiar daca sint sustinute de acelasi fond muzical! fiindca wkw in acele momente atrage atentia asupra gesturilor intr-o incercare de a diseca un joc al seductiei, o neimplinire, o cautare, o lipsa... si fiecare dilatare temporala din ITMFL aduce in prim plan o alta reactie...
demersul lui Viripaiev devine destul de hazliu cind, in juma de minut, aceeasi trecere cu masina prin peisaj o filmeaza in patru cadre succesive din inaltime, brazdind in toate directiile posibile vazduhul - de la est la vest, de la sud la nord, de la nord la sud, de la nv la ne, longitudinal, transversal, etc... pai asupra a ce atrage atentia o suita de cadre precum asta? mie mi s-a parut ca doar asupra faptului ca regizoru' a avut la dispozitie un elicopter si a filmat cu el toate cadrele posibile, fara sa stie exact ce vrea, gindindu-se ca o fi si ceva bun acolo. eu l-am simtit a fi ca atunci cind la teza de romana in clasa a V-a trebuia sa faca o prezentare a punctului culminant din ceva povestire, nu prea stia ce e ala, asa ca a rezumat intreaga opera literara, gindindu-se ca acolo o sa fie si ceea ce avea de facut!
azi mi-a placut Antena... dar si in ceea ce-l priveste am unele dubii, legate de rostul infuziei religioase in poveste - un copil crucificat pe steaua lui David, el strigindu-si intotdeauna mama... filmul e naucitor ca realizare, are delicatetea fratilor Quay, are un bun nivel critic al societatii de consum, are forta lui Widrich din Fast FIlm, realizind legaturi cu Metropolis, cu M, cu Europa lui Trier, cu Eraserhead chiar...