|
ideea de remake nu se suprapune peste cea de omagiu. Gus Van Sant nu are absolut nici o treaba cu Hitchcock, e dintr-un cu totul alt cartier stilistic. desi interpreteaza aceeasi partitura, nu genereaza emotii si orizont de asteptare in marca Hitchcock... si tocmai asta inseamna tribut. nu cred ca si-a facut un imens deserviciu - cum a patit Argento cu ghiveciul ala de Ti piace Hitchcock?, in care a mers pe principiul perdant de tutto fa' brodo - dar copy/paste-ul formei, de care s-a cramponat la modul canonic, a saracit continutul si a inhibat actorii.
adevaratul tribut al lui Van Sant e Elephant - facut cu mult schepsis, nepreluind povestea filmului omonim al lui Alan Clarke, ci recreind tensiunea, reinventind ideea de void, de soul&mind emptiness, de liniste de dinaintea furtunii, cu contrapuncte ce prelungesc orizontul de asteptare pina la paroxism, demonstrind ca nu e nevoie sa vorbim despre 18 criminali separatisti ca sa invocam "elefantul". there is not a matter of strenght in number. si ramii la sfirsitul filmului cu tagul de care Clarke nu se dezice in nici unul din filmele sale: we come in peace, we leave you in pieces!
din aceeasi fintina se adapa si in cazul lui Gerry, care ramine - pina in momentul de fata - "cu un pas inainte in electronica" si cu mai multi in fata esalonului de filme semnate Gus Van Sant.
__________________
no rest for the wicked
|