[Liou]

nu stiu daca Dumnezeu te iarta atita vreme cit esti impacat cu tine... din exemplele literare pe care le-am parcurs (casa zic asa), cred ca situatia e exact inversa! ca si in cazul tipului astuia. nelinistea il indreapta spre credinta, culpa...

s-apoi smecheria nu e sa faci ce vrei fiindca Dumnezeu oricum te iarta, ci sa il iubesti pe D, apoi sa faci ce vrei - caci atunci nu mai faci decit vrerea Lui, de fapt (o poveste plictisitoare din Fericitul Augustin). mai repede ar trebui sa il privesti pe tipul asta ca pe un fel de David Blaine rus - nu ai vazut - vorbeste limba ghiavolului, face minuni, sperie oamenii, moare cind are chef... daca ar fi facut Blaine trucul cu mersul pe apa, sigur il facea si calugarul din 'ostrov' cind era vorba sa salveze copilul mamei care voia sa nu-si piarda locul de munca.

problema liberului arbitru tine de alegerea umana in anumite imprejurari: in fata unei situatii alegi sa faci bine sau alegi sa faci rau (pentru o lume crestinizata - toate astea prin raportare la Constiinta Suprema). (filosofic vorbind, problema liberului arbitru e mult mai cuprinzatoare). oricum ai privi, nu are legatura cu alegera mortii in film... eventual, din perspectiva liberului arbitru poti interpreta scena in care el trage asupra camaradului sau... apoi poti privi toata povestea in mod determinist... dar nu stiu daca merita.

nu stiam ca ai mai vorbit si cu Moise despre ostrov. dar raspunsul meu se refera si la postarea ta de mai sus. cred ca filmul asta se vroia perceput nu prin raportare la exemple literare. Adevarul e ca raportarea unor tipologii dintr-un film la unele tipologii dintr-o carte -asta e(si) ‘cusuru’ meu (oare cine zicea asta, btw ?) Eu am fost mai ingaduitoare cu filmul cred…si asta se poate sa fi venit dintr-o perspectiva proprie (inclusiv a corelarii cu ‘aspecte’din literatura) mai saracacioasa sau dintr-o perceptie a filmului neexersata, ca sa zic asa; un fel de "literary weakness" la momentul vizionarii..

Aditional, din perspectiva relatiei film-literatura, a pretinde o reusita art-istica in realizarea unui film bazat pe un mare roman(si la propriu si la figurat) e o incercare sortita esecului inca de la inceput. Motivele sunt evidente, cred: la film, gramada de posibilitati de receptare din intimitatea lecturii, iti este retezata, "obligandu-te"/limitandu-te la o saracie de mijloace specifice facerii filmului (jocul actorilor, dialoguri, imagini, muzica, timpul afectat de max.2 ore , etc,); cum ai putea vreodata sa-l intruchipezi in cinema pe raskolnikov la adevarata lui amploare din roman?? raspunsul meu personal: never-ever! inca din start, e trasata inferioritatea mijloacelor.
Am intuit ca tipu asta intruchipeaza un melanj hibrid intre mai multe personaje din tolstoievsky . Dar nu stiu daca intuitia asta, ma crediteaza sa-l consider o nereusita in sine. Deci motivul intim al relationarii personajului cu literatura(si mai precis saracirea lui prin aceasta relationare) nu e de ajuns sa ma impiedice sa privesc personajul ca un produs nou. Un nou personaj, o noua poveste, alte detalii. E si asta o incercare(filmul I mean), nu stiu daca se cheama imitare, sau contrafacere sau altceva... Eu asa l-am privit: ca pe o alta posibilitate, ceva nou( nu in sens de avangarda), chiar daca m-am bucurat sa constat similitudini cu acele personaje romanesti.

Si la carte si la film,insa, iti ramane sa poti face un lucru : sa-l percepi personal, adica sa-ti placa anumite secvente, sa nu-ti placa altele,…etc etc..

Legat de "impacarea cu sine", eu am sarit, spunand asa, peste lantul cauzal la care ma gandeam, adica drumul parcurs de el de pacat la usurarea constiintei..ma rog, nu ma bag aici ca e o chestie prea filosofica legata de iubirea lui D. in adanc, eu cred ca tipu il iubeste pe D-zeu si face vrerea lui, insa nu cu mijloacele cunoscute. e un sfant nonconformist lol :w00t:

si cine-i David Blaine ca io n-am auzit de el :oops: ; da' care-i legatura cu mersu pe apa si copilul vindecat? ca parca l-a vindecat :? ...vroiai sa zici ca daca mai avea ce copia, copia? :?