ALS,
inca doua chestii si apoi ma opresc:
1. ai dreptate, am inceput discutia ca un magar. scuze, nu mai fac!
2. am impresia ca modul in care am abordat eu cosmarul lui guido ti s-a parut de-a dreptul scandalos (poate ma insel). nu zic ca fellini a tinut mortis sa sugereze criza personajului punandu-l in postura de balon (ar fi si culmea - chiar nu ma numar printre cei carora li se pare ca stiu ce a gandit regizorul); zic doar ca scena respectiva PERMITE si interpretarea asta. intr-adevar, suna rudimentar, dar o asemenea interpretare nu face decat sa scoata in evidenta niste asocieri care se pot stabili intre imaginile respective INDIFERENT de intentia regizorului (limbajul unreliable al cinematografului, bla bla). de aici reiese si obiectia mea principala - mi se pare ca fellini incearca sa elibereze filmul de sub tirania sensului (banuiesc ca asta e miza imersiunii in irational/inconstient/nocturn/oniric etc) folosind un limbaj care ii submineaza continuu intentia, tocmai fiindca e deja incarcat de sensuri.
cam atat am avut de zis
