e fantastic - pt k dk e sa ma gindesc la o scena d vis kre sa mi s para 100% onirik, atunci ma duc mediumnic la asta d la-nceputul lui 'otto e mezzo'! deci e clar vba d temperamente diferite - ergo, gusturi samd...
kiar mi s-a parut intotdeauna k scena respectiva (continuata cu oamenii aceia blocati in mashinile lor) e onirik
fara rest - intr-un mod atit d direct & d imediat evident incit credeam k e evident pt toata lumea
acum inteleg k nu; dar iti dau si alt exemplu: dansul saraghinei... intelegem din film k face parte din 'secventele amintirii'- si, cu toate astea, este atit d stranie & d fabuloasa incit eu o 'vad' tot k p un vis ('cu okii deskishi', vba lui cocteau)!
sau intilnirea cu parintii morti, in cimitirul inundat d soarele amiezii: STIM k e vis (sau poate amintire...) pt k stim k ei sint morti - deci nu ar putea sa-i mai vada - si totusi s intilneste cu ei, ABSOLUT FIRESC, precum se-ntilneste eroul din 'oglinda' cu mama sa...
sau faimoasa 'asa nisi masa': un joc scolaresc, readus in amintire in momentul 'divinatiei' (si poate sarlataniei) hipnotice: exista cva in coincidenta - si deci relatia - celor 2 momente (amintire + hipnoza) kre ma duce in logik visului... la ASTA ma refeream atunci cind sustineam k filmele - dk tot sint vise cu okii deskishi - ar trebui sa-si asume aceasta 'plamada' (shakespeariana, remember? cre k este cea mai vertiginoasa intuitie a caracterului fundamentalmente 'oniric' al existentei noastre) fara complexe!
apoi: c t faci cu filme (si kiar opere integrale!) kre nu sint 'onirice' per se, dar kre imprumuta juxtapunerile proprii improvizatiilor muzicale & ale artei moderne - d la cubism la pop art trecind prin colaj?? (ma gindesc aici la godard sau tarantino...) c facem cu ele - la gunoi, alaturi d 'otto e mezzo' al lui fellini?! si c faci cu filme precum 'hiroshima mon amour' sau 'anul trecut la marienbad'?? unde l pui - la 'asha da' sau la 'asha nu'?
deci: nimeni nu te-a facut 'idiot' (cel putin, nu persoanele kre conteaza!
, dar tre sa recunosti k TU ai fost cel kre a aruncat piatra, supozind k aceia kre 'gusta' filmul lui fellini sint niste inkipuitzi (d nu kiar idiotzi!
) dk l place ASHA CVA! cre k TU ai fost arogant cu noi - astialalti -, preferind sa n iei drept snobi in loc sa-ti asumi 'umilintza' unei confesiuni: nu inteleg, deci nu e p gustul meu! a trece d la 'nu e p gustul meu' la 'e un film prost' (= o 'porcarie') s face, din pacate, cu prea multa usurinta, iar 'motorul' ac atitudini este TOCMAI inkipuirea k - dk nu-mi place MIE - toti ceilalti sint niste idioti!
altminteri, ai dreptate cu polisemia s.cl - dar te-as contrazice (si aici!) intr-un singur loc: cre k totusi filmul (artele vizuale in general, dar mai ales filmul) sint totusi mai apropiate d muzik decit literatura sa zicem - dintr-un motiv teribil d simplu: imaginea o vezi (asha cum auzi un sunet), p cita vreme un txt tre sa-l 'descifrezi' (intelectual) & sa ti-l 'reprezinti'- el nu are ekivalent in realitate...
dar discutia aici este prea vasta pt spatiul unui biet topic, asa k iti propun sa n oprim aici