|
ALS,
o sa incep cu sfarsitul mesajului tau: "la modul ideal, toate artele ar trebui sa aspire la transcendenta muzicii..." - inteleg unde batzi, muzica e "transcendenta" tocmai pentru ca nu are un referent exterior ei si nu e condamnata sa spuna mereu ceva prin altceva. problema celorlalte arte e ca materialul lor nu le apartine in exclusivitate ("defectul limbajului", vorba lu' mallarme), deci fiecare element dintr-un film sau dintr-o carte ajunge sa 'semnifice' numai prin raportare la un element exterior lui. pana aici, toate bune.
de aici incolo, mergem pe drumuri diferite. eu cred poti 'simti' numai o arta care are puritatea muzicii, tocmai pentru ca ea nu iti impune o permanenta operatie de decodare. in momentul in care ai ceva (un cuvant, o imagine etc) care inseamna altceva (adica te trimite la un referent exterior), deja s-a dus naibii visul si trebuie sa te intorci la banala (si diurna) relatie dintre elementul respectiv si referentul lui. ca sa nu ramanem la nivelul abstractiunilor, sa-ti dau un exemplu: in 8 1/2, la inceput, ai scena aia faimoasa in care guido se viseaza in postura de balon agatat de o franghie. pe mine ma deranjeaza scena asta tocmai pentru ca mi se pare ca NU E SUFICIENT de onirica; imaginea e prea rational construita (ce iti evoca un balon? - e instabil, e gol pe dinauntru, daca n-ar fi agatat de sforicica s-ar pierde in zari albastre etc. apoi - surprise, surprise - vezi ca insusi guido e un tip nestatornic, iti dai seama de golul interior al personajului, vezi ca are nostalgia evadarii etc.) cu alte cuvinte, scena asta a cosmarului cu balonul e construita cu aceeasi logica cuminte ca si o scena de film "traditional". putem discuta si alte scene, cred ca in (aproape) fiecare dintre ele se pot observa niste elemente care "se leaga" prea bine ca sa le tratezi drept irationale/onirice.
asta nu imi place la abordarea ta: vezi in filmul lui fellini ceva din puritatea muzicii sau din inefabilul visului, dar (parerea mea) si fellini lucreaza tot in limitele paradigmei "traditionale", doar ca e mai siret. pe scurt, si 8 1/2 functioneaza pe baza aceluiasi banal mecanism codare/decodare, deci nu pot sa-l scot din sfera artei care se bazeaza pe referinta si sa-l bag in categoria "transcendenta" a creatiilor care "se inseamna pe sine" si atat. dar, dupa cum spuneai, e o chestiune de gust si temperament individual. singura chestie care m-a deranjat (nu la tine, la altii, se stiu ei) e ca, daca am alt gust & temperament decat majoritatea, sunt imediat catalogat drept idiot si mi se neaga din start dreptul de a participa la discutie.
|