|
Venus
Probabil cel mai inspirat de anul acesta, afisul lui Venus este o parodie dupa "La Venus del espejo" al lui Velásquez si e perfect ales (ca si titlul) pentru filmul lui Roger Michell. Foarte comentat de experti, tabloul infatiseaza in oglinda in care se reflecta Venus imaginea unei femei mai in varsta, incercand probabil sa sugereze vanitatea, dar si vremelnicia frumusetii. Iar dimensiunea fetei reflectate, substantial mai mare decat ar fi fost in realitate, ca si pozitionarea oglinzii, care ar trebui sa reflecte o alta parte a corpului zeitei, sugereaza lejera isterie, explozivul bucatilor refractare de puzzle care sunt punctul de pornire al scenariului lui Hanif Kureishi („The Mother”, „Intimacy”, „My Beautiful Laundrette”). Pentru ca filmul distorsioneaza cu entuziasm componentele unei relatii de dragoste, ingroasa si reduce, revolutioneaza si rasuceste, devenind un Picasso amoros, in care perspectivele celor cateva personaje principale se chinuie sa se imbuce perfect, nu reusesc si se darama, imprastiindu-se zglobiu intr-o gramada absurda din care nu se mai poate ghici decat o imensa dragoste de viata. Neaparat de vazut cu sufletul deshis, eventual urmat de „Enduring Love”, o alta dovada ca Roger Michell are o imensa atractie pentru iubiri neverosimile. Categoric pe lista de Best Movies de anul acesta... :love:
__________________
This is not THE END...
|