|
Inceputul CIA si ce a fost inainte de acest inceput.In primele 10 minute de vizionare mi-am zis: daca scriu 6 randuri despre acest film, strict pe subiect, l-am inteles.
Serul adevarului, morti misterioase, fapte misterioase, secrete pazite cu viata deoarece informatia inseamna totul, informatia iti ofera putere, informatia schimba un popor.
Nimeni nu e mai presus de informatie.
Si totusi, uneori iubirea razbate cu greu aceste ziduri ale controlului si dezvaluie o mica unda de omenie in tot acest angrenaj al secretelor.
Pentru ca totul este secret si nu trebuie sa ai incredere in nimeni. Daca mai adaugam ca cele mai mari temeri ale noastre vor deveni realitate devenim expusi si slabi.
Exact aceasta senzatie de nesiguranta ti-o da filmul pe tot parcursul lui. Probabil despre asta vorbea marx creand atatea dispute, despre nesiguranta care persista perpetuu, infailibila, care vine asteptata, scurgandu-se prin fluidele imperfecte umane.
Control al intereselor, al informatiei si nesiguranta a proprie-i intimitati.
Edward Wilson stie toate acestea si isi suprima umanul dincolo de limitele acceptate de apropiati. Pentru ca CIA (NU CIA-ul!) este un mecanism feroce iar personajul lui Matt Damon devine el insusi acest mecanism. Discretia ocupa loc fruntas si este inzestrat cu o din ce in ce mai mare putere.
Vorbeste doar cand trebuie, este meticulos si sistematic, nu greseste, asemenea unui cyborg al spionajului, indestructibil.
Isi castiga respectul si onoarea. Isi pierde insa viata pe care o putea avea.
Ma intreb, cum poti pastra cateva zeci de ani un bilet de sicucidere, apoi il citesti, il arzi urmandu-ti calm agenda zilnica ca si cum ai fi spart un pahar?
Si Edward Wilson face doar o mutare inteligenta de sah. Nu greseste. The Good Shepherd.
--------------------------------------------------------------------------------
Filmul nu este cel mai bun pe tema. Aminteste pe alocuri de "The Recruit" unde la fel acelasi: "nimic nu e ceea ce pare" guverneaza CIA, de "Spy Game" la ideea cu inceputul si altele.
Coloana sonora este parca prea buna fata de produsul final.
Angelina Jolie, la fel ca in "Alexander", comfirma faptul ca este o actrita excelenta ce isi alege prost rolurile.
Matt Damon este impecabil, indescifrabil insa insuficient. Spre finalul filmului as fi simtit nevoia unui actor mai matur, un Russel Crowe de exemplu.
Robert De Niro, ca si cum si-ar anticipa "the end-ul", aminteste de Marlon Brando din "The Score". La fel ca Mel Gibson si Clint Eastwood complica lucrurile simple incercand sa comprime in filemele "de batranete" , mai multe filme in care erau doar actori. Si aici "de batranete" are sensul de "regie de fitze".
Totalitatea scenelor filmului seamana cu un lant de farfurii de dulceata, din fiecare primim cate o lingurita si mergem la urmatoarea. Asa cum spunea si Pitbull, fiecare scena se incheie cu doza necesara pentru a putea merge mai departe.
Iar cele mai importante doze sunt (poate): "Fidel Castro", "Toata viata am trait in nesiguranta!".
Recunosc ca nu am inteles in totalitate acest film. Trebuie sa-l revad.
|