Dumnezeu sä-l ierte...
Un om asa de bun, de cald, de sufletist... L-am cunoscut doar pe fugä, prin telefon, în 1991 sau 1992...
Pe vremea aia, formula mea de räspuns la telefon era "Jos Iliescu!". Intr-o searä, sunä... Räspund:
- Jos Iliescu!
-
Bunä seara, Gil Dobricä vä deranjeazä...
- :huh: Vä salut! Ce onoare!
Cu ce ocazie?
Pe scurt: Papil Panduru, care ne era prieten comun, era în vizitä la el, si i-a povestit cum räspundeam eu la telefon. Gil s-a amuzat copios, si a vrut neapärat sä mä sune, sä audä si el, asa cä Papil i-a dat numärul. Pe urmä, am conversat putin, am zis cä sä ne vedem, sä ne cunoastem... N-a fost sä fie...
Dar acele câteva minute mi-au läsat o impresie de nesters.
Hai acasä...
Hai cu mine...
Hai cu mine, sä pornim la drum...