Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
ecranu nu e doar un suport - e FILMU INSUSI!
and yes - size DOES matter; dar nu in sensu in kre poate va ginditi: asha cum o poveste nu are decit O (= 1) forma ideala, conteaza dk e filmata in alb-begru sau color, ecran lat sau normal etc etc, ac poveste este CU TOTU ALTCVA p ecranu mic sau mare
|
ei aº! nici mãcar regizorul nu-ºi vede filmul pe ecran mare cînd îl realizeazã, ci pe un mic monitor. dacã nu mã înºel, nici montajul nu se face proiectînd pe pînzã, ci tot pe monitoare. deci poate fi o surprizã chiar pentru realizatori cum va arãta filmul pe pînzã mare.
eu cînd mã uit la un film la cinema ºi mã impresioneazã, uneori mã întreb cum ar arãta pe monitor, dacã ar fi la fel de impresionant, pentru cã nu-mi place sã mã las manipulat de forþa ºi magia ecranului de cinema. îmi scade aprecierea obiectivã a unui film a cãrui valoare, într-adevãr, trebuie sã rãmînã valabilã în orice condiþii de vizionare. ecranul de cinema bucurã ochiul ºi-l relaxeazã (chiar fizic, dacã stau la distanþa ºi poziþia optime e ca ºi cum m-aº uita la un peisaj montan, nu mã usturã ochii deloc, în timp ce la un monitor sau la tv da. de aia pe la festivaluri reuºesc sã vãd 4-5 filme pe zi, în timp ce acasã maxim 3), provocînd plãcere de moment, însã un film complex trebuie sã transmitã ceva mai mult. un film slab care s-a întîmplat sã mã impresioneze la cinema îl uit imediat cum am pãrãsit sala. a fost cazul ºi 300, care nu m-a impresionat de m-a spart, dar nici nu mi s-a pãrut oribil ca recentele 88 minute sau Ghost Rider. însã odatã ce-am pãrãsit sala l-am uitat, n-am mai ºtiut nici ce sã scriu despre el. asta dovedeºte nulitatea ºi inutilitatea sa.
pe de altã parte, acele filme care m-au impresionat peste limite, deºi le-am vãzut doar pe calculator, mi-aº dori sã le vãd pe un ecran de cinema. uneori mi se mai îndeplinesc dorinþele, de exemplu Invisible Waves pe care îl voi putea revedea la B-est pe pînzã. pãcat cã procentul e de sub 5%.
deci: mãrimea conteazã dar NU E TOTUL