Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
1 ai cva impotriva 'filozofiei' (sau mai degraba: filozofarii) in filme: ti s pare k nu e mediu cel mai 'adecvat'... (dar godard? dar tarkovski? dar antonioni? - cre k pt fiekre dintre acestia am putea gasi un filozof 'corespunzator': deleuze pt jlg; berdiaev pt tarkovski; merleau-ponty pt antonioni...)
|
uitasem ceva:
nu prezenta filosofiei in film o gasesc deranjanta! ci prezenta ei ostentativa, sublinierea ei, tusarea ei...
godard o foloseste intr-un mod funny, e o joaca... atunci cind spune, in MascFem, ca sintem copiii lui marx si ai Cocai Cola, jlg nu se apuca sa analizeze sociologic compozitia societatii contemporane si nici nu discuta marxismul si nici nu deseneaza o teorie a consumismului sau mai stiu eu ce legat de Coca cola. cind militeaza impotriva razboiului din vietnam, in acelasi film, o face printr-un gag, nu printr-o detaliere academica a neajunsurilor oricarui razboi... godard construieste in asa fel incit filosofarea apare ca o placere postfilmica, a spectatorului!
pe cind la aronofsky simbolurile sint prezente manifeste. el da si ideea, da si o demonstratie universala (exhaustiv pare a dori sa fie) incit sa fie clar ca are dreptate si, mai ales, ca el stie ca are dreptate. atunci noi ce mai facem? aplaudam cunostiintele lui? eu unul nu o fac! din acelasi motiv nu mi-a placut deloc The Thin Red Line: pur si simplu vedeai actiunea.. iti trezea anumite sentimente, apoi auzeazi gindurile tale pe ecran, monologate interior de personaje! pai daca in film e si actiunea si gindul tau despre actiune... de ce sa mai vad filmul? aronofsky, in fintina, la fel ca si mallik in the thin red line, imi par lipsiti de o anumita decenta: aceea de a da credit spectatorului ca e capabil sa faca el insusi, in analiza sa, legaturile cu lumea, sa puna el in context cultural evenimentele din film, sa le dea el coloratura si dimensiunea potrivita!
imagineaza-ti cum ar fi fost scenele din cabinele peep-clubului din finalul Paris,Texas-ului, daca Travis incepea sa-i povesteasca lui Jane relatia lor in motive cosmice, biblice, orientale, in bule, pomi ai vietii sau calatorii in timp prin intermediul unei carti!
din punctul meu de vedere, aronofsky face un film in care cauta sa dea spectatorului totul, idee, mesaj, demonstratie, context cultural... fiindca el, regizoru, crede ca spectatoru e prea putin capabil sa ajunga la o asemenea imagine a durerii legate de neimplinirea amoroasa. si ce face, in acelasi timp? ne arata cit e el de destept!
cit priveste faptul ca motivele receptarii mele negative ar fi fost preexistente filmului... mi se pare normal! pina la urma ne desfasuram activitatea in concepte si idei deja invatate, formulate (adica preexistente).. judecam lumea in termeni deja stiuti... eventual ei se pot reformula, preciza - in prezenta unui eveniment rascolitor, se pot face conexiuni noi intre ceea ce deja stii, atunci cind te izbeste ceva intr-o desfasurare artistica - precum e un film.. dar, altfel, cred ca orice judecata e circumscrisa formarii naostre culturale existente in momentul vizionarii unui film, ca sa raminem la cazul de fata.
no, ma duc imediat sa vaz Parfumul!
