Of, modul ästa de a pune problema îmi aminteste de obsesiile lui Bubu...
Da', în fine, sä trec peste, si sä conturez o opinie normalä.
La noi, încä nu.
Am avut perioada comunistä, când singurul producätor era statul, adicä partidul nostru, Coana Joitica (pentru cine nu stie, Leana se implica mult mai mult decât Nea Nicu în toate "directivele culturale", iar Mihai Dulea era cureaua ei de transmisie). Ce însemna asta pentru continutul si calitatea filmelor, stim.
Dupä '90, au fost o vreme cele câteva case (Alpha, Gamma, Solaris, Star...), conduse de regisori (Daneliuc, Bratu, Pita, Nicolaescu, Vaeni). Au umplut-o de sânge si alea. N-au conturat NICI O ATITUDINE, cu exceptia Alphei, care ducea mai departe insanitätile postdecembriste ale lui Daneliuc. In rest, erau doar instrumente pentru ca "maestrii" sä-si producä propriile filme.
In sfârsit, acum avem sumenedia asta de cäscioare, dintre care unele chiar fac treabä. Cred cä suntem pe drumul cel bun, dar abia la început. Anumite tendinte se definesc deja - de pildä,
"Ryna", desi de Ruxandra Zenide, e un film foarte mitulescian (cä Cätä-l produse), ceea de din päcate nu-i prea bine. La Artis, abundä industria spägilor pentru C.N.C... Mandragora, a lui Cristi Puiu, mi-ar inspira încredere, dar încä nu i-am observat prea atent activitatea, etc.
In concluzie: da, producätorul poate avea un rol benefic asupra unui film - cu o conditie elementar : SA AIBA VOCATIE DE PRODUCATOR. Din toate punctele de vedere.