|
Da, este previzibil - dar, culmea, nu m-a deranjat, poate pentru cä, asa cum am spus si în cronicä, n-am simtit cä era important CE se întâmplä, ci CUM se întâmplä (evident, la 23 de minute, e OK; la 90, we'd have had a problem!). La asta mä refeream si apropo de final: chiar dacä e previzibil cä televizorul va merge, totusi stäm câteva clipe cu sufletul la gurä, în asteptare - cam la fel ca-n "Hârtia...", unde speräm totusi sä nu-i împuste, desi väzuseräm încä de la început... Dupä care simtim bucuria copilului într-un mod foarte sincer si profund (poate si pentru cum rostise de douä ori "Nu merge..." înainte).
Altfel, ai dreptate cä existä riscul ca lumea sä astepte "marea capodoperä", când el de fapt e doar foarte bun, färä a fi iesit din comun. Eu unul, de pildä, chiar nu stiam la ce sä mä astept, nu citisem povestirea, nu stiam subiectul, eram curios si pregätit pentru orice.
Azi am citit si povestirea, pe Liternet. Nu prea mi-a pläcut. E scrisä stângaci - stilul lui Läzärescu pare sä releve un talent încä nerodat si neslefuit. Unele detalii sunt mai bune în povestire - dar, per ansamblu, scenariul o reasazä mai bine.
|