cum o prezinta shakespeare pe ioana d'arc?
cum se raporteaza sartre la al doilea razboi mondial in caile libertatii?
ce face tolstoi cu napoleon in razboi si pace?
nu cumva prezinta personaje si istorii nu neaparat veridice? conforme cu realitatea stiintifica - cea acceptata in mediul istoric academic?
si, pe deasupra.. nu cumva chiar opiniile lor sint cele care ramin in constiinta populara, dincolo de toate interventiile istoricilor?
ei bine, regizorii de ce sa nu aiba aceeasi libertate !?
(eu sint un fan star wars, stapinul inelelor nu mi-a placut, la Gladiator am simtit un mic fior...Alexanderu lui Stone mi-a parut un conducator pe care nu l-as fi urmat in nicio lupta, fiece discurs al sau era prea neconvingator...)
dar pentru prima oara am simtit ca cinematografia ridica in fata mea la proportii mitice istoria aci, in 300! si anume: mitice fiindca - le da si forma (conceptualizeaza prin folosirea evidenta a digitalului) si vira si ideologie la greu inauntru!
pe de o parte: povestea filmului este istoria pe care unul dintre luptatori o spune senatorilor spartani. deja ea este mitizata de catre povestitor.. el actioneaza sub imboldul spuselor lui Leonidas.. dorintei lui de a fi vesnic in memorie!
apoi, prin felul lor de a-si construi viata (cetatea) spartanii, razboinici prin excelenta, trebuie sa fi fost predispusi la eroism.. faptele de eroism le savirsesc eroii... eroul este un semizeu.. iar semizeii trebuie tratati ca atare!
asadar, povestea, in felul ei, este mai mult decit motivata intrinsec!
iar digitalizarea este o noua forma (estetica - stilizarea computerizata) in cinema, este produsul ultim intrat in cultura populara - the digital world - jocuri video [filmul nu trimite deloc la age of empires, etc, mai repede la Ninja Gaiden, un produs al japonezilor dela Namco (Team Ninja)] - si inghitit de cinema...
prin intilnirea celor doua laturi - forma (estetica) si ideologia (mitul eroului) - s-a nascut in cele aprox 110 minute de poveste un manifest al filmului new-age: manifestul are nevoie de doua laturi - un program care sa-l descrie, sa-l prezinte, sa-l sustina teoretic; si un produs care sa-l reprezinte. programul este forma sub care cinematografia alege sa prezinte istoria - digitalizare alaturi de video game+graphic novel+o realitate istorica+nevoia de naratiuni intemeietoare(in sens Lyotard)+sensurile pentru prezent virite in toate acestea=>un produs al culturii populare, un film. ii spun new-age fiindca se desparte de formele clasice de prezentare sau de lucru cinematografic in istorie (la fel cum noile tarimuri ale ecologiei sau mortii apropiate/reincarnarii au inlocuit vechile mitologii ale pamintului sau ale mortii). in acest sens ginditi-va la Xerxes.. nu cumva e un metrosexual impopotzonat in stil new-wave (lanturi, inele)... sau: inaintarea spartanilor, atacurile furibunde - pe riffuri de chitara (new-wave&peogressive)... baletul grecilor intre persani, tot acest amestec de mitologic (vezi si intreaga desfasurare de teme esentiale - tradare, libertate, datorie, glorie, lupta, izbinda - sustinuta cu personaje-tip si de caractere mitologice: monstruozitatea incarnata uman tradeaza, cel care se proclama zeu este pedepsit - sulita care-i demonstreaza ca e muritor, Goliat rapus de Leonidas, calaul cu brate-lama, neobisnuitul instrumentist persan
,...apoi tradatorul dela curtea spartana, etc.) pe care is articulate discursuri politice cu rezonanta in prezent, toata aceasta invalmasala este specifica unui new-age, o colectie de simboluri si insemne dintotdeauna, recalculate semnatic intru credinte prezente.
in cazul lui sin city nu functioneaza judecata, fiindca acolo e vorba de o joaca de-a realul, e o propunere specific cinematografica.. pe cind aci e vorba de o intrare filmica in istorie de o creare de sens in prezent prin apel catre povesti din ''illo tempore'', cum ar zice eliade.
pina la urma Kubrick ce face in Paths of Glory? nu cumva alege din intregul arsenal de exemple militare exact pe cele care ii servesc demonstratiei ca militaria e de rahat si ca razboiul intotdeauna este un act nedrept? si toate aceste cu referire la o situatie contemporana autorului...
vitejia lor (prezent - SUA, poate, si trecut - Sparta) e ridicata in slavi, pe liga asta e facuta nemurotoare povestea unor eroi (caci doar spartanii sint eroi!).. care poate ca in istorie (stiinta) nu is atit de bravi, nu au fost atit de lucizi de puternici si de destoinici... dar daca nu au fost asa.. la ce buna fabula lor in prezent... si orice prezent are nevoie de fabule, si chiar daca eu, social, prefer demonstratia lui Kubrick... nu pot sa nu recunosc ca filmul asta e feroce! si ca mi-a zbirlit parul si ca m-a incarcat cel putin cu energia necesara scrierii rindurilor astora.. si a inca unora probabil.. si ca o sa-l mai vad...