|
pt tailgunner
deci: eu nu sint fan comic books - sau graphic novels - sau whatever
reactionez pur si simplu la propunerile filmului respectiv: imagine & poveste
la 'sin city' mi s-a parut k totu e redundant, filmu nu reusea sa ma prinda, ma gindeam tot timpu la un gimmick gratuit d genu: astia au ecranizat f miller doar k sa-mi arate cum s mishk desenele lui!? wtf! e total infantil; i mean - c'mon, stiu dja k filmu e imagine in mishkre, nu e nevoie sa-mi arati niste kestii kre seamana cu niste desene mishcindu-se!!
altfel spus, mi s-a parut k e mult prea stylized for its own good (cva intre reclama & videoclip desperately wanna-be cool!) si k, intr-adevar, dk nu esti fan graphic novels and/or f miller, filmu t lasa rece: p mine kiar m-a plictisit, doar scena filmata d tarantino mi s-a parut misto pt k ducea totu intr-un surrealism f funny & cool (nu's dk m-am facut inteles)
nici povestea din '300' nu e kiar my cup of tea, dar aici filmu m-a dat p spate prin sheer force, energy & stuff - si kiar m-a emotionat! d aia nu stiu dk e neaparat necesar k pers sa fie 'multi-dimensional' k sa emotioneze: in fond, eu am plins si la 'e.t.', kre nu s poate spune k era o capodopera d subtilitate sau complexitate (i'm talking aici dspr personaju lui e.t.)
sau kiar desenele animate: alea japoneze (vezi miyazaki) sunt emotionante desi hopelessly bi-dimensional!
|