Cinemagia Forum - View Single Post

tailgunner · 22 Mar 2007, 08:18

I'm with ALS on this one (there's a thing I don't say often). Mi-a placut 300.
Pitbull, cu veridicitatea istorica cred nu exista aici jumatati de masura: ori o ceri "de tot" (si tu asta faci in prima jumatate a cronicii, dind cu imbecil incoace si-ncolo), fiindca filmul n-o poseda ori, daca ai inteles de unde vine filmul asta, atunci o lasi deoparte tot "de tot". E absurd sa vrei veridicitate istorica de la 300. Ca tot veni vorba, Maratonul e amintit, cum e si batalia de la Plateia, la final. Dar nu conteaza, filmul e coerent cu propriul proiect, care nu include veridicitatea istorica printre cerinte, ci o relatie mult mai libera si jucausa cu istoria. Asta e relatia unui comic book cu istoria: de-a o face pop art. Mie imi place cum suna replicile lui Herodot "come and get them", "we will fight in the shade", tonight we dine in hell", "earth and water, you'll find plenty down there" etc in gurile lui Leonidas si Stelios inchipuiti de Frank Miller. Ceva din laconismul batjocoritor al spartanilor "originari" supravietuieste acolo, imbracat in costumele de muschi ale Hollywoodului.
Apoi cu Ephialtes, Gollumul, cum ii spui, iar trebuie inteles ca e in joc (literalmente) unul dintre mecanismele obligatorii ale unui comic book, insusi resortul conflictului in atitea si atitea romane grafice: trauma, frustrare, razbunare. Comic book-urile sint adesea pastise ale unor "revenge tragedies" (ca veni vorba, si astea erau in buna masura "entertainment for the masses" pe vremea lor, singeroase, cu membre si capete retezate, grandilocventse, tot tacimul).
Am vazut prin alte cronici la 300 ca nu doar lipsa adevarului istoric i se imputa, ci si o anumita gaunosenie in ce priveste personajele. Un cronicar se plinge ca nu ne pasa de soarta lor ca oameni, ca nu sintem implicati emotional in poveste. E acelasi lucru: n-ai cum sa ceri complexitate umana de la niste personaje bidimensionale de comic book. Toata substanta filmului e "plastica" sau "stilistica" lui, nu realismul, veridicitatea istorica ori umana. Iar in ce priveste plastica cinematica, 300 e foarte bine facut (chiar daca urmeaza foarte indeaproape romanul grafic). Sau poate pentru ca-l urmeaza. Sigur ca e schematic, sforaitor in replici, it's supposed to be.

Un lucru nu inteleg, ALS, cum se poate sa-ti placa 300 dar sa nu-ti placa Sin City (care e peste 300 la mai toate capitolele)?

22 Mar 2007, 08:18	#19
tailgunner Guru Join Date: Jan 2005 Location: lunar park Posts: 325	I'm with ALS on this one (there's a thing I don't say often). Mi-a placut 300. Pitbull, cu veridicitatea istorica cred nu exista aici jumatati de masura: ori o ceri "de tot" (si tu asta faci in prima jumatate a cronicii, dind cu imbecil incoace si-ncolo), fiindca filmul n-o poseda ori, daca ai inteles de unde vine filmul asta, atunci o lasi deoparte tot "de tot". E absurd sa vrei veridicitate istorica de la 300. Ca tot veni vorba, Maratonul e amintit, cum e si batalia de la Plateia, la final. Dar nu conteaza, filmul e coerent cu propriul proiect, care nu include veridicitatea istorica printre cerinte, ci o relatie mult mai libera si jucausa cu istoria. Asta e relatia unui comic book cu istoria: de-a o face pop art. Mie imi place cum suna replicile lui Herodot "come and get them", "we will fight in the shade", tonight we dine in hell", "earth and water, you'll find plenty down there" etc in gurile lui Leonidas si Stelios inchipuiti de Frank Miller. Ceva din laconismul batjocoritor al spartanilor "originari" supravietuieste acolo, imbracat in costumele de muschi ale Hollywoodului. Apoi cu Ephialtes, Gollumul, cum ii spui, iar trebuie inteles ca e in joc (literalmente) unul dintre mecanismele obligatorii ale unui comic book, insusi resortul conflictului in atitea si atitea romane grafice: trauma, frustrare, razbunare. Comic book-urile sint adesea pastise ale unor "revenge tragedies" (ca veni vorba, si astea erau in buna masura "entertainment for the masses" pe vremea lor, singeroase, cu membre si capete retezate, grandilocventse, tot tacimul). Am vazut prin alte cronici la 300 ca nu doar lipsa adevarului istoric i se imputa, ci si o anumita gaunosenie in ce priveste personajele. Un cronicar se plinge ca nu ne pasa de soarta lor ca oameni, ca nu sintem implicati emotional in poveste. E acelasi lucru: n-ai cum sa ceri complexitate umana de la niste personaje bidimensionale de comic book. Toata substanta filmului e "plastica" sau "stilistica" lui, nu realismul, veridicitatea istorica ori umana. Iar in ce priveste plastica cinematica, 300 e foarte bine facut (chiar daca urmeaza foarte indeaproape romanul grafic). Sau poate pentru ca-l urmeaza. Sigur ca e schematic, sforaitor in replici, it's supposed to be. Un lucru nu inteleg, ALS, cum se poate sa-ti placa 300 dar sa nu-ti placa Sin City (care e peste 300 la mai toate capitolele)? __________________ You can't give horse tranquilizer to a midget.