[Carmine Galante]

Pintea a jucat excelent rolul, dar constructia acestuia din scenariu si regie îl ieftineste. Gelu Ruscanu nu e un "damnat irecuperabil" - sau, cel putin, nu vizibil de la început. Scenic sau filmic, traiectoria unui asemenea personaj trebuie sä evolueze astfel: un ziarist din capul locului redutabil, impresionant, cuceritor, pentru cä e incoruptibil si hotärât sä dezväluie adevärul, cu orice pret; simti cä poti merge aläturi de el pânä-n pânzele albe, e eroul täu, visul de viitor! Treptat, pasiunea lui pentru justitie si adevär îl ridicä în sfere tot mai înalte - te fascineazä, dar te si sperie. In fine, pe ultima parte, devine tot mai alarmant: e clar cä, de când "a väzut idei", nu se mai poate întoarce la realitate; si totusi, continuä lupta - unde va ajunge? In final, tragedia concluziei: nu mai poate ajunge decât la moarte, pentru cä "jocul ielelor" pe care l-a descoperit e incompatibil cu lumea noasträ materialä; ielele i-au luat mintile; nu-i mai rämâne decât sinuciderea.
Deci, pe de o parte, Serban greseste prin faptul cä simplificä aceastä evolutie, explicitând prea ostentativ destinul personajului, prin felul cum a rescris rolul si cum a lucrat cu Pintea. Pe de altä parte, cum spuneam, a expediat jocul ielelor si a rämas doar la jocul intereselor märunte.

Am mai avut discutia asta de nu stiu cate ori si stii ca nu ajungem nicaieri, asa ca s-o lasam moarta .

Iar despre "Cel mai iubit...", faza cu finantarea face din el un film onorabil, läudabil, admirabil, la nivel de economie, productie, management, marketing - nu un film bun în sens artistic.

Cinematografia romaneasca trebuie sa invete notiuni de managementul filmului, asa cum se chema si un curs de la UNATC, predat de o cunostiinta de a mea (Lucian Pricop, fostul director Studiourile Cinematografice Buftea). Pana nu o sa stapaneasca notiunile astea de economie o sa se zbata in continuare in faliment si in cnc-isme. Azi traim intr-o economie de piata, ce nu e rentabil economic dispare.