Originally Posted by Carmine Galante:
|
loooooooooooooooooooollllll, de unde ai aparut ? Ineptia asta o sa-l fericeasca la greu pe pitbull.
|
Titus Popovici nu este capabil sa creeze ineptii. Ar trebui sa-ti ceri scuze...
Pentru a avea un cap de pod in eventuala polemica asupra acestei originale viziuni culturale va propun sa ne reamintim doua momente semnificative:
Primul este momentul de bucurie al lui Gerula, ai carui lupi tineri castigasera o prima confruntare cu romanii:
"- Am invins ! jubileaza, prematur, Gerula. Dragii mei, copii mei, voi nu stiti sa jucati ?"
Al doilea este scena finala - scena care dezvaluie, intr-o singura imagine, cheia critica in care a fost conceput acest exercitiu de cultura:
Gerula, credincios juramantului pecetluit cu sangele stapanului sau, Decebal, si devenit, prin acest juramant, pastratorul puritatii neamului, a fost doborat de o forta superioara si zace acum cu fata spre cerul alburiu al iernii. Profilul sau barbos este privit in prim plan intr-o perspectiva care-l face sa sa confunde cu glia stramoseasca. In fundal vedem sirul disciplinatelor cohorte romane urcand spre Sarmisegetusa. Acesti razboinici deja se imbraca la fel ca dacii, beau la fel, si-au lasat barba, au copii in care curge si sange dac.
Cei care au pecetluit sfarsitul "barbarilor de la nord" nu au reusit sa stinga spiritul care ne leaga de pamantul asta. Romanii au adus cu ei nestematele unei civilizatii stralucite, neintrecuta inca de contemporani, civilizatie ale carei mosteniri se intind pe trei continente.
Aceasta civilizatie, insa, scenaristul si regizorul nu o pot vedea inflorind pe plaiurile mioritice, inlocuind butucii de vita de vie ai lui Burebista.
Este incontestabila simpatia lui Titus Popovici pentru ramura romana a neamului. Ceea ce, cu o adanca parere de rau, ne dezvaluie el prin acest scenariu, este tocmai aceasta obtuzitate a intelectului ramurii bastinase, intelect incremenit intr-o schema ancestrala, incapabil de evolutie, sortit fiind astfel sa se resoarba, incet, incet, pe nesimtite, in pamantul stramosesc pe care il iubim atat de mult.