Acum ca am terminat noul numar al revistei Cinemagia, e timp sa zic si cum s-a petrecut lansarea cartii lui Mihai. Persoanele prezente: regizorii Catalin Mitulescu, Constantin Popescu, Alexandru Solomon, Hanno Hoefer si criticii Magda Mihailescu, Alex Leo Serban, Dana Duma, Andreea Chiriac, Valerian Sava, Andrei Cretulescu, Laurentiu Bratan.
Discutia a fost pasionanta, o ocazie atat pentru regizori, cat si pentru critici si public sa-si spuna fiecare parerea si impresiile despre film in general si "noul val" in special. Dupa o scurta polemica, incercata si pe acest topic, in legatura cu justetzea formulei "noul val" (foarte vag - conform calamburului "la nouvelle vague c'est vague" - dupa parerea unora, bazat pe o reala afinitate, dupa parerea altora), discutia s-a indreptat spre probleme mai acute: relatia/disputele dintre regizori si critici, purtate in detrimentul publicului. Catalin Mitulescu a invitat criticii si publicul la solidaritate intru succesul cinematografului romanesc.
Regizorii au fost de parere ca criticii sunt puntea dintre cineasti si public, cei care "traduc" semnificatiile si mesajele cineastilor ghidand/educand astfel publicul si promovand noile valori ale tinerilor regizor. Din nefericire, s-au plans criticii, publicul nu prea citeste cronici si nu se lasa usor educat si nici ghidat. Magda Mihailescu a deplans lipsa unei reviste "serioase" de film, gen "Cahiers du Cinema", un punct de referinta la care sa poata apela toti cinefilii, in locul paginilor de critica, raspandite prin atatea publicatii.
Chiar daca in noul numar al Cinemagia am inclus si o pagina dedicata Cinematecii, pentru dumneaei revista noastra ramane "de informare", ceea ce este foarte adevarat
. Dar cata nevoie are Romania de o asemenea revista serioasa? Cum s-ar putea ea intretine intr-o tara in care Cinemateca de-abia rezista si in care filmul piratat se consuma acasa, intre patru pereti, in locul spatiului generos al cinematografului si-al marelui ecran?
Voi ce parere aveti despre ideile enumerate mai sus? Ce credeti ca trebuie sa faca cineastii/criticii/publicul pentru ca regizorii sa nu mai depinda de CNC, de exemplu, castigandu-si o autonomie financiara absolut necesara pentru a crea filme noi? Ce ar putea face Cinemagia, de exemplu, pentru a ghida publicul si a-l face sa nu ocoleasca filmele romanesti (bune!), care se afla mai intotdeauna la coada box-office-ului? Ce ar putea face regizorii pentru a atrage publicul? Este nevoie de subiecte noi, stiluri noi, actori noi? Cum se poate obtine un succes de public (si deci financiar) realizand in acelasi timp un film valoros si premiabil ca MDL, CMPSL, HVA sau AFSNF?
Multe intrebari, multe probleme deocamdata fara raspuns/rezolvare. Tot ce pot sa va promit este ca regizorii enumerati mai sus si altii care nu au fost prezenti la lansarea de miercuri vor citi ideile si solutiile voastre...
