[Pitbull]

e copiata din Truffaut - La nuit americaine .

Mie-mi displace total, pentru cä nu are sustinere în conceptia de ansamblu a filmului, care era rotundä si auto-continutä, nu implica nici mäcar ca optiune deschisä formula de "film în film". Iar replica "lasä-i sä moarä prosti" e atât de aberantä, încât ani de zile m-am întrebat cum a fost în stare sä inventeze un final atât de idiot (acum stiu ).
Totusi, nu cred c-o poti numi "copiatä". «La Nuit Américaine» era INTEGRAL un film despre cum se face un film, Truffaut era permanent prezent, si ca regisor, si ca "personaj al regisorului", nu apärea doar în final, sau la un moment dat. Dacä-i vorba de "copiat", atunci mai degrabä dupä Fellini ("E la nave va"), sau Koncealovski ("Legenda îndrägostitilor"). Cei drept, acolo deschiderile spre echipa de filmare aveau sustinere (mai ales la Fellini), nu erau teribilisme puerile, ca aici.

* * *

Altä poantä:
Pleacä Pintilie dimineata în prospectie. Avea un sofer nou, unu' Stelicä. Se-aseazä mosu' pe canapeaua din spate (numai acolo stä, cä de!), si Stelicä-l întreabä, de la volan:
- Unde mergem, domnu' Pintilie?
- Nicäieri.
- ???
- Astept sä vii sä-mi închizi portiera.
(Serios!)
Bietul Stelicä se dä jos, închide portiera, se asazä iar.
Pintilie:
- La Oltenita.
Pornesc... Peste un minut:
- Trage pe dreapta.
Trage Stelicä pe dreapta... Pintilie:
- Sä tii minte de-acum încolo: pe mine nu mä duci niciodatä pe sträzi pietruite, cä mä zgâltâie. NUMAI pe sträzi asfaltate!
Stelicä, mai-mai sä plângä:
- Da'... domnu' Pintilie... asta-i strada dumneavoasträ, AICI LOCUITI!
- Nu mä intereseazä. Descurcä-te.
Särmanul Stelicä s-a încurcat asa de tare, c-a gresit drumu'. Peste vreo orä jumate, erau pe la Urziceni, pe undeva - numai spre Oltenita nu.
- Stelicä, n-ar fi trebuit sä ajungem la Oltenita?
In sfârsit, Stelicä are o idee de geniu:
- Dom' Pintilie, drumul direct spre Oltenita e pietruit - v-am dus pe alt drum, asfaltat!
- A, bravo! Asa te vreau!