In"La drum", "observatia participativa", cum spui, se potriveste la fix. Cum a procedat Budrala acolo? si-a luat aparatura necesara si un cort, si, cred ca fara prea multe pretentii, gen apa calda si croissante frantuzesti la micul dejun, s-a alaturat unui cioban care ii povestea (si cu care povestea) despre diverse intamplari si experiente conexe acestui "drum al oilor". Asa, insotindu-l pe cioban, a surprins cel mai bine ceea ce si-a propus; daca ramanea in fotoliu acasa si facea o lucratura de film din multa documentatie adunata, nu facea nimic autentic. Dar asa, a iesit ceva misto.
Daca si in "Drumul ariciului", Budrala si-a luat cortul si a filmat un arici de dimineata pana seara, atunci tot respectul, si vreau sa vad documentarul. Nu ca nu as vrea sa-l vad daca titlul ar fi metaforic, dar imi plac oamenii care, in conditiile in care nu primesc ban de la nici un cnc sau guvern, se descurca foarte bine si singuri si reusesc sa impuna un stil. Si mai mult, reusesc sa organizeze un Astra Film Fest, la care vin cu placere si profesionisti din strainatate.
Stiu ca daca vom continua sa vorbim aici despre documentarul lui Budrala, am parea inactuali (lansarea cartii tale a avut deja loc) si off topic...ca sa nu zic desueti. Cine sa mai analizeze mersul documentarului din Romania, cand la film artistic stam cum stam? Cum sa-l incadram pe Budrala intr-un "nou val" de autori de documentar de calitate, cand abia daca se stie cine-i Budrala?
Mai bine i-am face dreptate cu un topic separat; ar fi mai adecvat.
Eu iti doresc ca peste 10 ani sa scrii o carte si despre "noul val" al regizorilor de film documentar romanesc. Dar cred ca 10 ani e o estimare muuult prea optimista
, ce parere ai?