[Ava]

Si uite cum un film poate trezi in tine sentimente necunoscute sau poate genera revelatii provenite dincolo de imaginea in sine. Uite cum o productie ca Titanic te poate lasa rece pentru ca opinia generala e prin definitie impersonala.
Uite deci, cum Before Sunrise te poate uimi prin simplitate. O relatie perfecta cu o alta fiinta care poate fi in acelasi timp si o binecuvantare si un blestem. O prezenta feminina diafana prin eleganta neintentionata si un barbat inconstient de puterea iubirii adevarate. Indirect vedem cum se creaza acea legatura, prin limbajul corpurilor, prin mimica, prin dialog... mai ales prin dialog ("nothing that is complete breathes")! Daca stai bine sa te gandesti cu o sinceritate nealterata de cei din jurul tau, singurul lucru care iti poate taia respiratia si te poate inalta pe alte culmi spirituale, este aceasta interactiune dincolo de ratiune. Before sunrise cultiva emotiile si le transmite aproape subliminal. Actorii au facut mai mult decat sa transmita idei. Senzualitatea Juliei si carisma lui Ethan s-au imbinat aici perfect. Iar daca cumva, din intamplare in clipa in care privesti un asemenea film se intampla sa ai trairi macar la fel de intense, atunci realizezi cat de adevarata si reala este o relatie de acest gen. Daca surprinzi esenta umana, ca in acest film, nimic excentic, nou sau "cool" nu o egaleaza.
In conluzie, sensul pur al expresiei "a te regasi" intr-un film, il acord pentru Before Sunrise. Si totul se termina trist pentru ca e o lupta continua intre binecuvantare si blestem.