|
Ana Blandiana
singuratatea e un oras
in care ceilalti au murit,
strazile sunt curate,
pietele goale,
totul se vede deodata
dilatat in pustiul
atat de limpede sortit.
singuratatea e un oras
in care ninge enorm
si nici un pas
nu profaneaza lumina
depusa in straturi,
si numai tu, ochiul treaz
deschis peste cei care dorm,
privesti, si-ntelegi, si nu te mai saturi
de-atata tacere si neprihana
in care nimeni nu lupta
si nu e mintit,
unde-i prea clara
ca sa mai doara
pana si lacrima de animal parasit.
in valea
dintre suferinta si moarte
singuratatea e un oras fericit.
|