|
pai nu l-as numi thriller fiindca ii lipsesc multe ca sa intre in acest gen. in primul rand suspense si starea de angoasa specifica.
din lipsa de imaginatie, filmul planeaza intr-o zona ambigua. faptul ca e asociat cu Hitchcock sau cu Lynch are un sambure de adevar, dar aici e si buba: are pretentii de H si L. Nu se ridica nici macar la glezna celor doi reuniti.
Leming ramane intr-o zona descriptiva, fara tensiune, si in fond fara rost. Problemele psihologice, de cuplu, onirice si mai stiu eu de care stagneaza la nivelul de intentie, deci sunt false probleme.
singurul moment reusit a fost masa celor 4 de la inceput. intr-adevar atunci se construia o pista interesanta. se simtea o tensiune intre Dussollier si Rampling, jena celorlalti doi. incepe prea realist ca sa mai cred in reveria lui de dupa.
|