Originally Posted by Gloria:
Originally Posted by Cazeemeer:
Originally Posted by Gloria:
|
"mai degraba" nu este totalmente afirmativ; lasa o umbra de indoiala; am ales sa spun asa pentru ca mi se pare ca inclina ...mai degraba spre genialitate decat spre banal, idiot, absurd si ce antonime or mai fi pentru "genial". Mi se pare, deci nu bag mana in foc sa afirm; cert e ca Gilliam merge in directia buna; adica ramane constant cu stilul sau atat de special. Iar Tideland se apropie de genialitate ca orice lucru negandit si neimaginat;...sau asa visezi si tu copilaria?
|
Pai, in primul rand, ca (mea culpa daca e sententios sau aberant sau chiar si...mai degraba... genial!! ceea ce spun) "absurd" si "genial" nu sunt antonime. De fapt sunt doar doua cuvinte, mai bine spus, sunt doua adjective care mult prea des sunt bagate de-a valma

(vezi quote-ul) in pareri exprimate de-a valma

. Deci NU sunt antonime gen hot-vardist, lapte dulce-lapte acru, top-bottom, s.a.
Si nu de alta, doar ca "Tideland" nu e un film pentru care sa bagi DELOC mana in foc. Pentru ca e pe rand, enervant, trenant, visually rewarding, foaaaaaaarte auto-indulgent, cu o droaie de finaluri false bla bla. Dar merita, daca te nimeresti on similar wavelengths cu filmul (ca daca esti chiar pe acelasi trip, hmmm...you're a lost case), sa pierzi timpul cu el.
Si nu - nu mi se pare ca Gilliam "merge constant" . adica cum? cu mainile inainte si cu privirea zen? gen Keep Walking? sau ce?

Adica o fi filmul cu hibe si mari si mijlocii si mici, dar chiar si pentru simpla replica "Dad looks like a burrito!" in fata tatalui imbalsamat, mi-as duce copilul sa vada ce-i aia Terry Gilliam . Presupunand ca nu a invatat in perioada intrauterina pasaje intregi din Fear And Loathing In Las Vegas.
Hey, c'mon!!!! :hmm: de ce sa ne balacim in "vaaai, nu mai e ce a fost" cand filmul (chiar daca nu are nici story calumea, nici rasturnari de situatie calumea, nici ritm whatsoever) chiar iti ofera unele din cele mai stunning incropeli de imagini outrageous si maximale si faine.
I mean, apar filmul dar il apar nu din motivele enumerate de tanti aceea de mai sus, ci pt ca cred ca "for its own sake"-ismul si navel-gazing-ul poate deja manierist (who cares?) al lui Terry Gilliam POATE FI SCUZAT si chiar cherished cand e atat de frumos redat.
