mda, 'la mala...' e 'structurat', dar e prea bine structurat for its own good, if u c what i mean
conced k e cel mai intim & mai personal & mai what-not film al lui pedro, DAR - tocmai d aceea - hopelessly flawed i'm afraid. e prea fierbinte, nu indeajuns d decantat - altfel decit formal... in orice caz, sint surprins d cit d placut este ac. titlu: probabil faptul k e recent si k multa lume l-a vazut (vs filmele sale veki) e principala explicatie. (?)
la capitolu 'sheer-gayishness' (si nu numai!), 'la ley del deseo' este mult mai intens si mai emotional - o melodrama 'scorching', cu toate ingredientele, cu un superb banderas (unul din cele mai bune roluri ale sale ever!) si o carmen maura idem...
cit dspr 'pepi, luci...'- helLO, i mean: it's
supposed to be tacky! mi s pare un fel d john waters movida-style, absolut liber & over the top, cu o energie a provocarii care-l pune in a class of its own.
si din nou vin si zic: pedro a pierdut, cu timpul, din 'punch', cistigind - enorm - in stil & stapinire formala... sint mai bune ult. sale filme bec. of that? debatable. cred k, din ac. pdv, conteaza tot mai mult
epurarea povestilor sale (atit cit s poate!), cistigul in emotie si simplitatea la care ajunge - rod al unor cautari depasite.