[marx]

revin...

probl. eticii, asadar; subtilitatea 'eticii lui robinson' vine (si) din faptul k plesu vbeste dspr 'celalalt' (k instituire a eticului) kiar si in conditiile singuratatii/ insularitatii/pustiei: este ceea c - cind a publicat 'minima moralia' (1988) - nu putea afirma negru p alb, k zbiera cenzura: 'celalalt'-ul lui robinson-singur -pe-insula este dumnezeu - 'das ganz andere'... asadar: da (un DA f tare!), etica presupune - necesarmente - un 'celalalt', fie acesta si dzeu!
cind vbeste dspr aparitia lui vineri, plesu mai are o intuitie geniala: nu robinson avea nevoie d acesta, ci acesta d el! vineri trebuia salvat, si salvatorul sau (cel care 'comite binele') va fi robinson...

acum, cu temele facute, esti mai coerent. indiferent de "insula", imaginara/livresca/existentiala, omul se raporteaza la un "ceva" pt a supravietui. etica supravietuirii. iar etica, cu toata poetica ei, nu poate fi exilata pe alta insula, departe de robinson, ci il insoteste. asa ca tu, insular dietetic, robinsonian in cochilia ta, esti celula-n celula, legat de etica ("etica solitara", cum o numesti tu).

or, eu - intr-un fel - reiau ideea 'eticii solitare', dar fara implicatiile metafizice prezente la plesu, d aceea 'etica lui r.' devine dietetica: c ma intereseaza - si c il intereseaza p robinsonul meu - este corpul si modalitatea prin care il poti 'salva' d la indigestia (sau... luxuria) presupusa d consum.
si ac. modalitate este dietetica - adik aplicarea unui normativ 'etic' in domeniul estetic! acesta este sensul 'dieteticii lui robinson': corpul nu are morala - ok -, dar instituirea unui standard (sau canon) estetic functioneaza precum (si are valoare de) etica.

cum "corpul nu are morala"? o flegma depusa explicit pe un petic epidermal cum o interpretezi?!