|
revin...
probl. eticii, asadar; subtilitatea 'eticii lui robinson' vine (si) din faptul k plesu vbeste dspr 'celalalt' (k instituire a eticului) kiar si in conditiile singuratatii/ insularitatii/pustiei: este ceea c - cind a publicat 'minima moralia' (1988) - nu putea afirma negru p alb, k zbiera cenzura: 'celalalt'-ul lui robinson-singur -pe-insula este dumnezeu - 'das ganz andere'... asadar: da (un DA f tare!), etica presupune - necesarmente - un 'celalalt', fie acesta si dzeu!
cind vbeste dspr aparitia lui vineri, plesu mai are o intuitie geniala: nu robinson avea nevoie d acesta, ci acesta d el! vineri trebuia salvat, si salvatorul sau (cel care 'comite binele') va fi robinson...
or, eu - intr-un fel - reiau ideea 'eticii solitare', dar fara implicatiile metafizice prezente la plesu, d aceea 'etica lui r.' devine dietetica: c ma intereseaza - si c il intereseaza p robinsonul meu - este corpul si modalitatea prin care il poti 'salva' d la indigestia (sau... luxuria) presupusa d consum.
si ac. modalitate este dietetica - adik aplicarea unui normativ 'etic' in domeniul estetic! acesta este sensul 'dieteticii lui robinson': corpul nu are morala - ok -, dar instituirea unui standard (sau canon) estetic functioneaza precum (si are valoare de) etica.
|