Originally Posted by silver_boy:
|
Intreruperea emisiunii de pe (I)Realitatea Tv pe motiv ca in freza lu Beckham bate vant dambovitean (tocmai cand Plesu si Liiceanu discutau la rubrica omonima despre asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia...)
Orice discurs despre "manelizarea" televiziunilor, orice analiza sociologica, antropologica, despre "starea natiunii" poate fi inlocuita cu succes, de-acum inainte, prin proiectia secventei cu pricina. Tautologica, involuntara(?), cinica si kitsch. is talk about "us "
tot la categoria ( subiectiv) screaming... ar mai fi folosirea lui Akebono la turneele K1. Absolut la toate meciurile adversarii au spalat podeaua cu el.
Tipu e pur si simplu carne de tun, rotund, greoi ca un elefant, incapabil sa dea un pumn. Chiar si adversarii au inceput sa-l bata mai cu mila. Ultimul, frankensteinul ala de Incioi...
|
Cele doua exemple sunt legate intre ele.
In Japona, sa pierzi cu curaj (si cat mai des) este aplaudat. Ceea ce din afara apare ca terfelirea inutila a unui corp moale, la ei este vazut ca lupta in numele unei traditii. Cu alte cuvinte, nu e vina lor ca nu pot da un greu bun, dpdv genetic, dar este meritul lui Akebono ca lupta cu soarta.
Voi face intai o paralela cu o imagine amuzanta de la una din galele LK. Spre deosebire de incapatanarea asiaticilor, noi suntem de un servilism cultural uimitor. Unul dintre cei doi grei romani cu adevarat mediatizati, cel al carui nume incepe cu G, se termina cu a, si are literele h, i si t undeva pe la mijloc, lovea la palmare primind urmatoarele indicatii. "Hai, da un Ernesto Hoost". poc poc poc. "Inca unul". poc poc poc. "Hai un Ignashov si un Leko imediat dup-aceea". poc poc, poc poc poc. Telenovela cu nume sonore.
Nu se poate vorbi despre manelizarea televiziunilor. Daca ne referim la rolul de ghid cultural si social al televiziunii, aceasta trebuie intai sa aiba un punct comun cu audienta.
Desi nu am timp sa-mi aduc aminte exact cum arata peisajul mediatic acum 5-6 ani, ceva imi spune ca abia acum s-a ajuns la o potrivire organica intre "ce se da si ce se cere".
Desi nu am pe cine sa intreb despre asta, banuiesc ca interventiile lacrimogene ale lui CTP in timpul filmelor de pe ProCinema sunt apreciate, undeva, destul de mult pentru a-si avea locul in continuare.
Desi nu am de gand sa ma manjesc prea tare intelegand exact cum arata acum psihicul .ro, stiu cu certitudine ca mai avem extrem de mult pana la acel nivel social la care putem aprecia un om care incaseaza branci in ring sau moarte in fata apartamentului propriu, in numele unui ideal uman.
Daca Anna Politkovskaia se ocupa cu pastrarea unei imagini murdare (dar adevarate) a Ceceniei si a Rusiei, intr-un climat care doreste o imagine noua, normalizata, atunci nu vad de ce ar trebui sa aiba moartea ei loc la TV intr-o tara preocupata de normalizare-instant si statut-instant.
Manelele sunt o reprezentare culturala primara, bazata pe statut cat mai simplu si mai evident. Traditia presupune un minim de sofisticare, si incepe sa apara cand se depaseste stadiul manele, sau stadiul de stadion international pentru bowling automobilistic cu tinte vii.
Apropo de bowling automobilistic, urmatorul pas ar fi o zona centrala in Bucuresti destinata violului practicabil numai de straini. Posibil cu trafic obligatoriu in zona. Optionale mastile pentru doamne, cu figura Annei Politkovskaia, dar obligatorii cele cu chipul anost al Morgersteinei. (Marturisesc ca m-as face cetatean strain daca ar fi garantate oportunitatile snuffistice la adresa domnisoarei actrita nationala .ro).
Daca suna trist e probabil din cauza ca, cu tot cu figura mea de nazist musculos, "ziaristei aleia" i-as fi spalat picioarele.