[notorious]

am pareri impartite legate de 'hartia va fi albastra', mai ales de felul cum muntean a ales sa plaseze scena 'mitralierii' din 'final'. pe de o parte, e un joc emotional - la inceput, scena te socheaza prin realism si (am ajuns sa vorbim si despre asta!) violenta, fara sa simti empatie fata de personaje. ulterior, pe masura ce te atasezi de ele si ajungi sa-ti dai seama ca exact ALEA vor muri in final (in cel mai absurd mod cu putinta), te strabate o senzatie foarte ciudata, un evident regret, insa si o curiozitate nebuna de a afla CUM s-a ajuns acolo.

pe de alta parte, scena rafalei mergea montata si la final - ar fi socat si mai tare - cine s-a fi asteptat ca, dupa toate, personajele principale sa moara ASA? ar fi 'taiat brusc' toata povestea lasandu-te cu senzatia ca ceva anume lipsea, ca nu se putea sa se fi terminat ATUNCI.

filmul in sine mi-a placut, desi aveam asteptari mai mari. pe mine, personal, m-a surprins prin realismul frust, suta-n suta. o descriere excelenta a confuziei si nebuniei din seara de decembrie, in care, culmea, mai exista si elemente de comedie umana (replica soldatului la telefon m-a dat gata - 'da... da, mama, e revolutie').

totusi, nu stiu de ce (poate eram pur si simplu intr-o dispozitie mai proasta) nu m-am atasat de niciunul din personaje. nici de soldatul ratacit, nici de tiganul simpatic, nici de locotenentul 'umanist'. sa fie de vina doar dispozitia ? dunno, ar fi cam unfair fata de film, care e chiar meserias regizat si scris.