[Pitbull]

insa o banalitate pe care eu nu o vad ca fiind derizorie, precara... mie mi-a fost de-a dreptul fermecatoare tocmai prin faptul ca nu depaseste cu nimic cotidinaul, normalul unor vieti comune! si chair asta e o idee!!
asta adica: nici macar aparitia la tv - un element inedit, totusi, in viata lor - nu le schimba cursul existentei (tot asa de bine poate fi pus si nonexistentei)... in asta idee finalul cu intoarcerea fiecaruia la nimicul de zi cu zi mi se pare poate mai potrivit!

pana la urma si despre asta cred ca e vorba, despre o ruptura, despre o iesire dintr-un firesc (mai ales pentru Piscoci) aproape prestabilit, un fel de menire implacabila - o data iesirea la nivel macro a fost revolutia... apoi e emisiunea tv la nivel micro, la nivelul fiecarui participant.

Aici cred cä ai sintetizat esentialul despre film. Dar fac o prezicare: acea banalitate fermecätoare o întâlnim la Menzel ("Amintiri"), sau la Kachyna ("Surorile medicale", "Cräciun cu Elisabeta"), însä aici n-am gäsit-o. Mä oripilau bucätäriile alea, si blocurile alea... nu mä îmbiau cald ca bucätäria în care Magda Wasaryova cocea pläcinte, la Menzel...

d unde pina unde devine operatoru un raisonneur al povestii?? plus k e un pic 'hai sa bagam deshtele-n oki'.
desi n-am vazut varianta initiala, tind sa cred k era d preferat

Cred cä putem discuta pân' poimarti, si tot n-o mântuim. Eu, unul, as zice cä acel "operator raisonneur" nu e decât tot o ironie, tot o fâsâialä - a din urmä. Intr-adevär, este putin ostentativ - dar si mai didactic e momentul cu Coca Bloos (apropo, sunt din ce în ce mai sigur cä Porumboiu l-a vrut la caterincä). Cred cä diferentele de valoare dintre variantele de final sunt neesentiale. Toate-s bune; doar gusturile noastre diferä.

Tic-tac

Tic-TACI.