the devil wears prada incepe foarte bine, cu verva si umor, sharp si indraznet, plin de ironie blanda la adresa snobismului din
the fashion world, pt ca in final sa se baseasca serios. dar merita vazut pt alte lucruri. personajul lui meryl streep nu e intrecut in umor si farmec decat de neobosita lui interpreta. de fapt, toti actorii, de la hathaway la stanley tucci, joaca excelent.
toate personajele lor sunt niste stereotipuri din lumea modei: vipera cu inima de gheata, care isi arata, ca o scaparare de lumina in bezna noptii 'sufletul' (& the other usual crap), asistenta dornica de afirmare devotata trup si suflet viperei sus-citate, homosexualul trendy si afabil, ratusca urata care se isi pierde drumul la umarul... (stai!) ACELEIASI vipere cu inima de gheata. iar itinerariul pe care il urmeaza nu ascunde ABSOLUT nici o surpriza: mai intai isi schimba toalele, apoi isi schimba sufletul, apoi isi arunca toalele si se 'umanizeaza' la loc cat ai bate din palme.
totusi, n-are mai putin farmec. personajele, cu exceptia lui streep, te implora sa le iubesti, chit ca ai avea toate motivele sa le antipatizezi profund. ironia la adresa lor e blanda, nu musca, nu taie. suficient cat sa-ti ramane 'dragute'. si, la urma urmei, de ce le-ai uri ? adica, doar ne distram...
try see this one. mie mi-a placut.
