uh... ultimul film... am vazut
mon oncle, primul rendez-vous cu jacques tati. prima jumatate de ora m-a fascinat, gagurile sale (genericul de inceput, masinile care merg bara la bara, in sir indian, din care coboara copiii la scoala - "ecole" spune, pur si simpul, semnul de deasupra intrarii ! :lol
sunt de o precizie fara cusur si au o coerenta perfecta. filmul in sine, de fapt, functioneaza ca un ceas elvetian, fiecare poanta isi are locul si rostul sau: de exemplu, (dupa cum ma asteptam, de altfel) filmul ataca si pretiozitatea si snobismul familiei de tip neoburghez, asfixiant de 'normala' iar pentru asta, gagul cu cele doua vecine alergand cu pasi mici una spre cealalta pe cararea in spirala din curte - e chiar memorabil !
pe de alta parte, mi s-a parut ca filmul e usor monoton si cadenta cu care se succed
aceleasi gaguri devine sacaitoare. pe urma, insa, mi-am dat seama ca aceasta mecanica a umorului denota, pe undeva, monotonia si rutina in care trec zilele intr-un asemenea cadru.
fermecator.